Un fenomen al lumii literare & alte clișee

În definitiv, lucrarea Biografia lui Robert Ersten se întemeiază pe câteva izvoare istorice necunoscute publicului larg, pe câteva legende urbane și pe o multitudine de ipoteze care rămân ca temă de verificare cititorilor interesați. Documentarea nu a fost pe atât de dificilă pe cât credeam. Ceea ce a reprezentat cu adevărat o provocare a fost să pun cap la cap dovezile și nedovezile, în încercarea de a fabrica un „adevăr“, sau mai degrabă o minciună mulțumitoare despre existența marelui Robert Ersten.

Autoarea

Băiețelul a împăturit la loc foița și a pus-o între filele cărții aceleia prăfuite și urâte, găsite pe biroul domnului director, unde fusese chemat din pricina prostioarelor pe care le făcuse la ora de matematică. Avionul a aterizat pe catedră, nu pe banca tovarășului de distracție… și… atunci a fost deconspirată joaca lor de-a controlorii de zbor. În fine, el, pârât de ceilalți că a fost capul răutăților, a ajuns să se scuze în fața domnului director și să suporte consecințele. Acum, așteptându-și sentința, singur într-o încăpere plină de mistere și de cărți, nu a stat potolit. A cotrobăit, curios, prin toate sertarele, a vărsat o cutie de piuneze pe undeva pe mocheta de sub birou, a pierdut (mai mult ca sigur) un act important și a semnat la finalul unor cataloage cu prenumele său ghiduș, scris stângaci: „Ionuț“.

Ionuț s-a liniștit abia când a văzut cartea cu coperți rupte, probabil incompletă, care conținea un bilet direct de la autoare. A continuat să citească, cu voce tare, așa cum îl punea doamna, primele rânduri, tipărite cel mai mărunt de pe pagină:

 scriitor contemporan, care a introdus în poezia românească un important volum de lirică în proză, intitulat Maculatură. Postmodernist și cu accente dadaiste, Ersten desăvârșește un univers poetic vast, unde întâlnim obiecte ale realității cotidiene, surprinse într-un limbaj de o simplitate impresionantă. Considerat de unii exegeți un scriitor care-și depășește vremurile, Ersten nu se dezice de impersonalitatea tonului său care, în mod surprinzător, conține sincere efuziuni sentimentale și reflecții subiective despre realitatea înconjurătoare.“

— Plictisitor, a zis Ionuț căscând și uitându-se spre clanță, ca să vadă dacă domnul director e pe cale să intre sau încă discută la ușă cu doamna. 

„Ersten s-a născut în 1973, în Pitești, într-o familie muncitoare de ingineri, de origine germană, stabilită aici pentru a lucra la uzina din Mioveni. Și-a petrecut copilăria la sat, alături de bunicii din partea mamei, în Rucăr, de aceea primele sale lucrări sunt inspirate de natură, în special de cea montană, conținând laitmotive precum «capra neagră» (simbol al jocului funebru) și «floarea-de-colț» (simbol al fragilității existențiale). Poezia sa de telierul de povești debut, Cântecel, conține elemente de doină populară, provenind din această perioadă timpurie a vieții autorului. 

Cântecel

Bună, bună, mândra lună vrea să-ți spună

să culegeți împreună flori de colț și colți de flori

ori

când vedeți noaptea pe creste

copite de animale măiestre ca să știți am învățat

animal protejat din fauna noastră cea mai dulce

Capra neagră

Mai frumoasă ca păunul, mi-a zis bunul,

mi-a zis bunul, înainte să se culce 

Redactată la finalul unui caiet de muzică, cu creioane colorate, împodobită cu o ilustrație sugestivă, această creație realizată de Ersten la vârsta de 11 ani deschide unicul, dar valorosul volum de poezii publicat. 

Mai departe, în timpul adolescenței, studiind la cel mai prestigios liceu din Pitești, Ersten s-a îndepărtat oarecum de scris, dedicându-se matematicii și fizicii, domenii în care nu s-a remarcat decât prin corigențele promovate, în cele din urmă, cu note la limită. Se spune că Ersten și-a înduioșat profesorii arătându-le câteva creații scrise despre o colegă de care era iremediabil îndrăgostit. 

Iubirea

Iubirea e un sentiment plăcut care te arde pe dinăuntru ca și cum ai fi înghițit foc, ca și cum te-ai fi prostit într-o singură clipă și ți-ai fi înghițit propriile cuvinte. Azi stăteam și mă uitam la ea și era foarte frumoasă și mi-am dat seama cât de mult o iubeam. Din cauza iubirii eu nu mai sunt egoist. Împart cu ea și bune, și rele. Îi povestesc tot ce citesc prin reviste despre mașini și chiar și despre OZN-uri, ei îi place, cred, mă rog, eu știu că ea mă place. De la un timp nu mă mai bagă deloc în seamă, cred că e timidă. 

Se poate observa cum discursul este configurat acum în proză, fără ca sensibilitatea trăirii să fie diminuată. Cititorii se confruntă cu un adolescent îndrăgostit, avântat în tumultul iubirii, care experimentează cu naivitate un prim refuz. 

 Următoarea perioadă a vieții, de după absolvirea liceului, este neclară. Se zice că Ersten ar fi emigrat, dar acesta nu a confirmat niciodată bănuielile. A lăsat în grija unei verișoare apartamentul său din Pitești, unde aceasta, la doi ani după misterioasa și inexplicabila dispariție a scriitorului, a descoperit o mulțime de opere, terminate și neterminate, strânse într-un teanc de maculatură. Fascinată de descoperire, femeia a tehnoredactat și a trimis unei celebre edituri creațiile, editură care a lansat și a promovat  acest volum, considerat o adevărată revelație literară. Opera reprezentativă a creației ersteniene este intitulată simplu și rezonant Listă, sugerând o enumerare de elemente aparținând lumii materiale, care ne sugrumă, ne încorsetează aspirațiile și din care trebuie să evadăm:  

Listă

Șampon

Cereale Nesquick

Pedigree pt Luți

Cleștișori de prins rufe

Pateu

Gem de mure

Ketchup

Vin rosé

Vin alb

Agrafe de birou x 2 cutii

Tuș imprimantă

Ață dentară

Ibuprofen

                                                   Struguri

                                               Cadou pt Mișu“ 

— Plictisitor, a zis Ionuț iar, închizând definitiv volumul. 

Ar fi vrut să citească mai degrabă niște benzi desenate, o carte de povești de-a lui Rick Riordan sau ceva de genul… oricum, cartea asta l-a dezamăgit grav, a fost, și putea cu tărie să afirme asta, cea mai urâtă carte pe care a citit-o vreodată. Și el chiar citea multe cărți, mai ales când era pedepsit, ca acum, de altfel. 

Într-un final, a pășit timid înăuntru doamna, cu un zâmbet drăguț și amabil pe chip, alături de un bărbat urâțel, cu mustață și chelie, care nici măcar nu l-a băgat în seamă, năpustindu-se asupra cărții celei urâte, al cărei loc îl știa precis.

— Ce noroc ai avut, Ionuț, ai scăpat doar cu un avertisment de această dată! Haide, acum, mulțumește-i, te rog, pentru indulgență, domnului director Ersten!

Ilustrație de Alexandra Maria Stoica