Reţetă de îngheţată interstelară şi universală à la Andromeda

Gândiţi-vă că în camera voastră este perfect curat. Nici măcar un fir de praf sau vreun fir de nimic. Este atât de curat, încât aţi putea mânca de pe jos. Dar, din cauza cuiva sau din cauza nimănui, în camera voastră este atât de dezordine, încât aţi depăşit un record. Exact asta i s-a întâmplat celei mai bune prietene a mea, Andromeda. S-a întâmplat foarte demult. Camera ei era de fapt un spaţiu negru, un nimic. Un nimic perfect curat. Dar, datorită unei explozii numite Big Bang, tot nimicul ei a fost împroşcat cu steluţe, planete şi alte materii, care la vremea aceea erau necunoscute pentru ea. Cu alte cuvinte, camera Andromedei a devenit Universul...

Primii 14 miliarde de ani i-a petrecut observând. A observat adunăturile de stele şi le-a numit galaxii. A observat şi îngrămădeala asta numită sistem solar. Şi a mai observat muuulte alte lucruri, care sunt atât de incredibile, încât noi nu le-am observat până acum.

Am cunoscut-o pe Andromeda în parc. Pe o tăbliţă ruginită din faţa unui magazin de la mine din cartier scria cu litere ondulate „Cea mai bună îngheţată din univers“. Se pare că era o afirmaţie corectă. Am vorbit multe si nevrute la coada pentru îngheţată. M-am împrietenit cu ea repede. Am trecut prin multe peripeţii, ca atunci când ne-am luptat cu extratereștrii (adică copiii din cartierul vecin) sau când am găsit noi galaxii (cunoscute şi drept felinare sau becuri stradale), dar cea mai cea aventură am petrecut-o în Calea Lacteecucacao, adică o galaxie atât de îndepărtată, încât nu am putut merge cu trenul.

În galaxia Calea Lacteecucacao, totul este exact ca pe Pământ, cu excepţia unui detaliu extrem de important. Hoamenii (locuitorii Căii Lacteecucacao) nu cunoscuseră... îngheţata! Vă daţi seama? Un loc în care NU există îngheţată!

Ilustraţie de Ilinca Chifane, clasa a VIII-a, Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“, Ploieşti

Andromeda şi-a scuturat stelele din păr, şi-a întins mâna până pe Pământ, ca să ia două boluri de mărime mare, o lingură de lemn şi o carte de bucate. Şi-a căutat ochelarii cu lentilă spaţio-temporală şi a început să citească:

— Vom avea nevoie de: două comete vechi și foarte coapte, un praf de stele vanilat, 400 de grame de apă de la ultima ploaie cu meteoriţi, 2 bucăţi din inelul lui Saturn şi 8-10 linguri de nisip dulceacrişor de pe Marte.

Eu am făcut repede rost de cele citate şi m-am îndreptat spre Casa Albmurdară. Eram pe cale să inventez îngheţata! Toată lumea s-a adunat în faţa clădirii. Mă priveam pe un ecran uriaş ţinut de un elicopter. Cei mai cei bucătari, cele mai mari vedete şi cei mai importanţi oameni politici stăteau în spatele meu, aşteptând să guste.

— Bucăţile din inelul lui Saturn se crestează până la jumătate şi se mărunţesc cu cuţitul, iar apoi se amestecă cu apa de la ploaia de meteoriţi. Amestecul se pune pe Soare, până în punctul când aproape dă în clocot. Se trage amestecul de pe Soare şi se lasă la răcit. Se îndepărtează bucăţile de inel. Se amestecă cu gălbenuşul cometelor vechi și foarte coapte, cu praful de stele şi cu nisipul dulce-acrişor de pe Marte, separat de apă. Amestecaţi bine conţinutul celor două boluri! La final, lăsaţi îngheţata să capete consistenţă. Poftă bună!

Andromeda duse îngheţata pe Pluto, să o putem mânca cât mai repede. Pe drum, culese câteva constelaţii din care a ieşit un topping extraordinar!

Hoamenii au fost foarte încântaţi de îngheţată. Ne implorau să mai rămânem, dar mama mă aştepta cu cina. Andromeda și-a luat avânt şi într-un minut am fost înapoi pe Pământ. Ea este cea mai bună uriaşă prietenoasă din Univers!

Ca o încheiere delicioasă la povestea noastră, vă dau de veste că mama face chiar acum îngheţată! Hmmmm!

Textul a fost publicat în revista Ordinul Povestitorilor #4 (noiembrie 2016).