„Jobul meu constă în a inventa personaje și a purta discuții cu ele“ – un interviu cu scriitoarea Michelle Cuevas

Michelle Cuevas s‑a născut în 1982 în statul american Massachusetts. A studiat la Williams College și la University of Virginia. Este autoarea mai multor cărți pentru copii, dintre care în limba română au apărut Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier (Editura Arthur, 2016) și Destupătorul de Sticle din Ocean (Vlad și Cartea cu Genius, 2017). Când nu scrie povești și romane, pictează acuarele și desenează, cântă la banjo și se plimbă cu cel mai bun prieten al ei, un ciobănesc de Berna.

Michelle Cuevas: Înțeleg că aveți niște întrebări pentru mine… Okay, de unde sunteți?
Matei: Toți suntem din București. Dintr‑o școală germană.

Michelle Cuevas: O, interesant! Hai să începem cu întrebările!

Gabriel: Am să încep eu, cât se poate de banal. Ce părere aveți despre România?

Michelle Cuevas: Am ajuns aici aseară, până acum este grozav (râde). Totul este frumos și istoric. Eu vin din SUA, deci tot ceea ce e în Europa mi se pare frumos, vechi și plin de istorie. Astăzi am vizitat o școală și toată lumea a fost incredibilă. Copiii de acolo erau mai mici (decât voi) și erau așa de entuziasmați, erau super drăguți, iar experiența a fost foarte plăcută. Pe urmă am avut niște interviuri și acum stau de vorbă cu voi. E prima mea zi aici și până acum îmi place mult.

Gabriel: Urmează să se facă un film de animație după una dintre cărțile dumneavoastră, cum vedeți experiența asta?

Michelle Cuevas: Este de‑a dreptul exaltant! Durează cam patru ani să faci o animație, deci este un proces lung. Se vor face ecranizări după două dintre cărțile mele. Una este aceasta, cea cu prietenul imaginar, Jacques Papier, și cealaltă este una care încă nu a apărut aici, dar este despre o gaură neagră care se întâmplă să fie și un animal de companie. Ambele filme vor fi făcute de FOX. Am licitat Confesiunile unui prieten imaginar în 2015, au trecut doi ani și jumătate de atunci, dar încă se lucrează la el. Cei care se ocupă de animațiile acestea sunt și cei care au făcut filmele Ice Age, sunt foarte buni, deci filmele vor ieși extraordinar. Cred totuși că, pe de altă parte, ai putea să‑ți faci griji că vor face multe schimbări, nu este cazul meu. Regizorul este foarte talentat și lucrăm mână‑n mână. Filmele au nevoie de mai multă acțiune, deci am discutat mult pe tema asta. Producția filmului cu Jacques e pe la jumătate.

Elisa: Am citit cartea cu prietenul imaginar și mi‑a plăcut mult. Ați avut vreodată un prieten imaginar?

Michelle Cuevas: Mulțumesc! Și da, am avut doi prieteni imaginari când eram mică. E amuzant, atunci când am publicat cartea, familia mea și‑a amintit, deși eu nu mă gândisem la ei de mult timp. Aveau și cele mai stupide nume, Poodie și Lala. Unul era un dragon uriaș si celălalt era ca o păpușă, dar nu una din aceea de groază. Obișnuiam să ne dăm în leagăn și îmi amintesc că dădeam petreceri cu ceai.

Elisa: Dintre toate cărțile pe care le‑ați scris care este cea la care țineți cel mai mult?

Michelle Cuevas: Am scris opt cărți, ultima apare într‑o săptămână, iar preferata mea? Hm… cel mai mult m‑am distrat scriind cartea cu prietenul imaginar, deoarece a trebuit să mă prefac că sunt personajul, cartea fiind din perspectiva lui Jacques. M‑a făcut să râd faptul că eram el, pentru că se dă mereu un atotștiutor. În alte cărți se scrie din perspectiva naratorului, deci aceasta a fost foarte distractiv de scris.

Matei: V‑a fost greu să vă detașați de prietenii imaginari pe care i‑ați avut?

Michelle Cuevas: Nu‑mi amintesc să mă fi despărțit de ei propriu‑zis niciodată, s‑a întâmplat pur și simplu. Știți senzația aceea când ești copil și faci ceva pentru ultima oară, dar în acel moment nu știi că este ultima dată? De exemplu, te duci afară și realizezi că nu te‑ai mai dat în leagăn de cinci ani, cam așa a fost. Douăzeci de ani mai târziu am scris o carte despre prieteni imaginari și așa am conștientizat faptul că‑i avusesem.

Michelle Cuevas întâlnindu-și cititorii din România (martie 2018)

Sara: Mă întrebam dacă credeți că ilustrațiile sunt sau nu importante într‑o carte pentru copii.

Michelle Cuevas: Personal, consider că orice carte ilustrată este o operă de artă. Munca pe care ilustratorii o depun în realizarea desenelor din cărți este comparabilă cu cea a unui artist care își expune operele în expoziții. De exemplu, ilustratoarea cu care am lucrat pentru cartea aceasta a cioplit întâi toate imaginile în lemn, după care le‑a ștampilat cumva pe hârtie și a retușat în creion pentru a obține efectul acesta vechi. În plus, copiii sunt ființe vizuale și cred ca ilustrațiile îi atrag foarte tare. Nu mi se pare că imaginația le este afectată de aceste imagini, deoarece sunt doar o idee a felului în care ar putea arăta un anumit element din carte.

Sara: Sunt foarte curioasă să aflu cum decurge o zi din viața dumneavoastră, care este rutina pe care o urmați. Ați putea să o descrieți?

Michelle Cuevas: Sigur! E destul de plictisitor, totuși. O zi în viața mea arată cam așa: mă trezesc, îmi hrănesc cățeaua, o chemă Indie și e gigantică, iau micul dejun după care citesc puțin sau mă relaxez, lucrez câteva ore. Biroul meu este la etaj, deci mă pot concentra mai bine pe scris. Iau prânzul, pe urmă mă ocup mai mult de partea de business, scriu e‑mailuri, răspund persoanelor și așa mai departe. Asta fac zilnic, nu am zile libere, în afară de sărbători sau atunci când călătoresc. Creierul meu funcționează cel mai bine dimineața, știu că asta nu este valabil pentru toată lumea, depinde de persoană.

Matei: Dacă imaginația ar fi o insulă, ce s‑ar găsi pe insula dumneavoastră?

Michelle Cuevas: Am fost întrebată dacă voi scrie o continuare pentru cartea cu Jacques și dacă ar fi așa m‑am gândit să scriu despre partea „rea“ sau „negativă“ a imaginației, cum ar fi despre Bau‑Bau. Dacă ne imaginăm lucruri rele, ele se transformă în anxietate, iar dacă ne imaginăm lucruri bune, atunci vorbim despre fantezie. Cred că insula mea ar fi ca în orice univers fantastic, precum cel din Harry Potter sau din Stăpânul inelelor, împărțită într‑o parte întunecată și una luminoasă. Nu ar trebui să fie o insulă, dar e simpatică ideea.

Sara:Prietenii imaginari sunt un subiect ce tinde să fie puțin controversat, mulți cred că a avea un prieten imaginar împiedică un copil să‑și dezvolte abilități sociale. Credeți că este sănătos ca micuții să aibă prieteni imaginari?

Michelle Cuevas: În timp ce scriam cartea am citit niște articole pe tema asta și, deși nu sunt psiholog, cred că este în regulă, ba chiar mi se pare un fel de a exersa socializarea. Depinde și de motivul pentru care copilul are prieteni imaginari, mie nu mi se pare periculos.

Matei: Considerați vorbitul de unul singur o formă de‑a avea un prieten imaginar?

Michelle Cuevas: Poate… da, cred că a vorbi singur este foarte comun. Toți ne facem la un moment dat scenarii sau vorbim cu o persoană care nu este acolo fizic. Ca adult, am impresia că nimeni n‑ar recunoaște că are un prieten imaginar pentru că ar fi numit „nebun“, dar tot jobul meu constă în a inventa personaje și a purta discuții cu ele.

Gabriel: De ce scrieți cărți pentru copii, și nu pentru adulți?

Michelle Cuevas: Cred că fiecare are o perioadă în viață care‑l atrage cel mai mult când vine vorba de scris, a mea e copilăria.

Elisa: De unde vă vin ideile?

Michelle Cuevas: Am două teorii, prima ar fi că în jurul nostru plutesc mereu idei, dar, dacă suntem stresați sau ocupați, ideile zboară. Iar a doua este că ideile vin când ne uităm la opere de artă sau când citim și așa mai departe. Cartea mea cu destupătorul de sticle din ocean a fost inspirată de un articol pe care l‑am citit despre regina Elisabeta care avea un slujitor a cărui sarcină era să deschidă sticlele cu mesaje, deoarece se temea că marina își trimitea mesaje ascunse.

Au consemnat Sara Zapodeanu, Elisa Merca, Matei Mustea și Gabriel Cărtărescu

Interviul a apărut în Ordinul Povestitorilor nr. 7