Trebuie să vă mărturisim ceva: ne plac personajele care nu se tem să fie diferite. Fie că încalcă anumite reguli, fie că își susțin cu îndârjire părerile sau evită normele sociale acceptate cu ochii închiși de cei din jurul lor, ele aduc un strop de culoare și diversitate în literatura YA. Le numim nonconformiste (uneori chiar „rebele”), însă le aplaudăm mereu cu mare entuziasm îndrăzneala, pentru că, hai să fim sinceri, de ce ne-am dori să fim cu toții la fel?

Însă termenul nu are întotdeauna o latură pozitivă sau amuzantă. Unii protagoniști nu au de ales și trebuie să trăiască în medii atipice, de multe ori precare sau primejdioase, obișnuiți să supraviețuiască de pe o zi pe alta sau să-și riște constant viețile ca să-și recapete libertatea. În astfel de situații, nonconformismul devine chiar un stil de trai impus de forțe sau autorități superioare, un fel de încătușare bruscă a voinței; nu poți să nu te întrebi dacă o parte din personaje s-ar mai comporta sau ar mai gândi într-un mod asemănător dacă ar fi avut o copilărie mai sigură, părinți sau frați mai iubitori, prieteni pe umerii cărora să plângă sau posibilitatea de a-și alege singure viitorul.

Pe de altă parte, atât viziunea lor diferită asupra lumii, cât și ticurile sau obiceiurile pe care nu le înțelegem pe deplin, ne oferă o perspectivă nouă asupra unor lucruri pe care altfel le-am trece mult prea ușor cu vederea. Ai putea spune că ne deschid ochii, dându-ne la rândul lor un imbold de a ne găsi curajul sau de a învăța cum să ne simțim mai bine în pielea noastră. Fiindcă, la urma urmei, asta e important, nu-i așa?

Eroii și eroinele Youngart nu au avut nici pe departe vieți ușoare, însă șapte ne-au atras în mod special atenția.

Sefia (Cititoarea, de Traci Chee)

Știe să vâneze, este o hoață iscusită și a trăit aproape toată viața în sălbăticie, în inima junglei, înainte să pornească într-o călătorie periculoasă prin Regatul Împădurit. Când nu salvează băieți cu trecuturi misterioase (O, Arcașule!) sau nu negociază cu o bandă de pirați, Sefia pune lațuri, împletește capcane pentru homari și învață să citească suită în copaci sau adăpostită în peșteri săpate de vânt.

Jeannette (Castelul de sticlă, de Jeannette Walls)

A dormit în cutii și pe bucăți de carton, a căutat mâncare în coșurile de gunoi pentru a nu leșina de foame la școală și a fost învățată de tatăl ei în ce punct al gâtului să lovească un bărbat pentru a-l omorî cu o singură lovitură puternică (Nu glumim!). A umblat desculță și a mâncat chiar și tocană de pepene galben câteva zile bune, educată de tatăl ei să transforme fiecare neajuns într-un avantaj. După un timp, Jeannette și-a dat seama că lumea are nenumărate reguli și restricții, însă nu le-a acceptat pe toate, chiar și după ce a înțeles că tatăl ei, deși a iubit-o în felul lui controversat, i-a furat șansa de a putea fi, măcar în unele privințe, asemenea celorlalți copii.

Catherine (Catherine cea îndărătnică, de Karen Cushman)

Când i se spune că trebuie să se comporte adecvat, ca o domniță bine-crescută, Catherine este tentată să-și ia cât mai repede tălpășița și să-și petreacă timpul dansând sau ducând caprele la păscut. Din păcate, părinții ei au alte planuri, așa că tânăra de 14 ani trebuie să toarcă, să brodeze și să cârpească, pentru a căpăta toate acele calități dorite de un bărbat la viitoarea lui soție. Iar când pețitorii încep să-i bată la ușă, adolescenta recurge la fel și fel de pozne și de subterfugii ca să-i îngrozească și să-i facă să se răzgândească. Of, de ce nu înțelege nimeni că ea vrea să fie țărancă și urăște bârfa, chiar dacă s-a născut într-o familie de neam?

Cassandra (Fetele din castel, de Dodie Smith)

La prima vedere, Cassandra pare o domnișoară care respectă cu sfințenie normele etichetei și ale societății, însă cum ai reacționa dacă ți-am spune că scrie poezii cocoțată pe cotețul găinilor sau că lucrează la romanul ei în bucătărie, cu picioarele în chiuvetă? O, ce-ar mai bârfi doamnele dacă ar afla că a dansat desculță pe un coridor pustiu de lângă o sală de dans, pentru că pantofii de satin ai surorii ei i-au provocat prea multe probleme, sau că vrea să-l citească pe Proust pentru a-i atrage atenția unui băiat chipeș, care încă o vede ca pe o copilă!

Baz & Coco (Gașca pofticioșilor, de David Arnold)

Deși e neînfricată și vrea să fie independentă, Coco îl ține mereu de mână pe Baz, însă e greu de spus cine susține pe cine. Are o imaginație fascinantă când vine vorba de înjurături (Frutu-i!), poartă adesea mănuși desperecheate și haine mai mari, spune mereu tot ce gândește, nu îi e rușine să pună întrebări inconfortabile și doarme cu picioarele îndesate sub piept. Ah, să nu uităm: a aflat abia la unsprezece ani de existența tiramisului. Spre deosebire de ea, Baz are în permanență o șapcă de baseball cu emblema celor de la Trenton Thunder trasă peste cap și brațul stâng acoperit de o mulțime de tatuaje, o combinație care reprezintă o sfidare nu numai la adresa societății, ci și a iernii, din moment ce-și taie mânecile de la tricouri chiar la nivelul umerilor (Să zicem doar că e rezistent la frig). Să nu-l întrebați dacă îi place pâinea!

Vasea (Ursul și privighetoarea, de Katherine Arden)

În Rusia medievală, femeile trebuie să își cunoască locul și să își ascundă idealurile. Să fie fiice ascultătoare, mame devotate și soții muncitoare. Nu au voie să aibă aspirații și să descopere tainele cuvântului scris, să umble neînsoțite sau să aibă hainele murdare de noroi și frunze agățate în păr. Unele se mulțumesc cu puțin: un acoperiș deasupra capului, lemne de foc în lunile de iarnă și un soț bun, care le tratează cu blândețe și ridică rar mâna la ele pentru a le aminti cine este stăpânul și că vorba lui este lege. Dar nu și Vasea. Tânăra refuză să se supună normelor și vrea să se afle pe picior de egalitate cu orice bărbat. Respectă datinile străvechi, ignoră avertismentele mamei vitrege și cutreieră pădurile, cu părul despletit și picioarele desculțe, dornică să fie liberă și să călătorească prin întreaga lume.

@Foto Ema Cojocaru