„Cartea Gabrielei Gheorghișor e un catalog al traumelor conștiinței care și-a asumat cu luciditate, cu un fair-play deconcertant și cu o eleganță îndoliată vicisitudinile vieții. Ca într-o oglindă carnivoră, povești de dragoste, visuri eșuate, drame provocate de dispariția celor dragi se organizează într-o panoramă psihedelică centrată pe istoria, irecuperabilă în datele ei primare, a unui «suflet destrămat». Suferința e însă expusă pe un ton jubilatoriu, ca într-o exorcizare târzie, fără urmă de resentiment și fără dorință de răzbunare. Eul liric înțelege că are de plătit prețul singurătății și o face cu o voluptate în care simți o imensă dorință de eliberare. Revanșa asupra destinului se traduce în înscenările lirice cu parfum livresc de psihanaliză – retrăiri ale trecutului de o halucinată senzorialitate și tensiune. Cruzimea confesiunii e punctul de plecare al unui joc secund, al deciziei, necruțătoare și ea, de a duce până la capăt negocierile pentru a stabili termenii imposibilei fericiri. Când tandru, când ludic-macabru, balansul vieții și al morții trăiește pe baza autoanalizelor nemiloase ale unei poete cu o voce de o forță a sugestiei ieșită din comun.“ Mircea Mihăieș

„Cunoscută drept critic literar de prim rang al generației de mijloc, Gabriela Gheorghișor ne oferă o plăcută surpriză odată cu poemele sale lipsite de artificiozitate sau de rece premeditare, care ar fi riscat altminteri să îndrepte lirismul volumului de față spre un contrafăcut produs al cerebralității. Versuri recurente sunt acelea care exprimă starea de neliniște abia voalată, pricinuită de absența celuilalt și de dublata cheltuire de sine în căutarea identității ființei sale, ce hibernează în pliurile singurătății. Traversând crizele de creștere cu interogații neliniștitoare, poetei îi place să se creadă rămasă la vârsta copilului care desenează cu degetul pe geamul tot mai înghețat al ferestrei semnul de recunoaștere pentru mult așteptatul și generosul Moș Crăciun.“ Vasile Spiridon