Tabăra „Locuiește în poveste!” - atelierele de ilustrație

În taberele anuale de creație „Locuiește în poveste!” organizate de Editura Arthur, Dan Ungureanu coordonează atelierele de ilustrație. Mai jos puteți citi cum s-au desfășurat aceste ateliere în tabăra din 2022 și cu ce impresii s-au întors acasă câteva dintre participante – Marta, Cristina și Ioana.

Dan Ungureanu:

„M-am bucurat să revin în tabăra de la Alma Vii alături de copii foarte talentați. Mi-am dorit mult să nu ne luăm în serios ci să ne jucăm temeinic, iar prin joc să le ofer participanților câteva unelte pe care să le folosească mai târziu în ilustrații.

Am venit în tabără cu câteva dintre cărțile mele preferate, ilustrate de artiștii pe care îi admir și câteva cărți ilustrate de mine, pentru a le explica și exemplifica participantelor diversele moduri de ilustrare a unui text. Succesiunea și ritmul paginilor, moduri de încadrare a textului, conceperea personajelor, motivația alegerii unui anumit detaliu din ilustrații, sunt doar câteva aspecte legate de producția de carte pe care le-am menționat în prima sesiune de lucru.

Pentru fiecare sesiune a avut câte un joc de încălzile, conectare și interacțiune. Am început cu „cadavrele fermecătoare”*, prin care am construit personaje împreună, fiecare desenând câte un segment al corpului, fără să vadă contribuția celorlalți. Rezultatul a fost pe cât de amuzant, pe atât de creativ.

Pornind de la „cadavrele-personaje”, am continuat cu „cadavrele-povești”. Pe același principiu colaborativ, am înșiruit, pe rând, obiecte, personaje, situații, care într-un final s-au legat și au căpătat coerență și poveste. La final, fiecare compoziție a spus o poveste într-un mod diferit, cu personaje credibile.

Și pentru că una dintre temele taberei a fost Salt în poveste, ne-am încercat creioanele pe câteva personaje celebre: Micul Prinț, Pippi Șosețica, Scufița Roșie sau Apolodor, personaje centrale în textele participanților de la scris. După ce le-am găsit noua reprezentare, personajele au trecut printr-o serie de emoții și astfel ni s-au dezvăluit mai în detaliu.

Sunt de părere că cel mai bine înțelegi o imagine cu creionul în mână și asta am încercat să le transmit și copiilor. Așa se face că, în ultima sesiune am luat din nou cărțile la răsfoit și am încercat să traducem compozițiile ilustrațiilor în forme geometrice simple, dinamism, lumină și umbră.

Sper că fiecare a plecat acasă cu căteva idei de pus în practică în ilustrațiile pentru antologie și nu numai.”

______________________________________________________________________________

*În tabăra de creație din 2022, scriitorul Mircea Cărtărescu a moderat un atelier în cadrul căruia a prezentat un joc literar inventat de autorii suprarealiști, numit „cadavre fermecătoare”. Despre acest atelier poți citi un articol aici. 

Marta Crețu:

„Chiar dacă a fost prima tabără în care am participat, Locuiește în poveste! va fi pe departe cea mai frumoasă și memorabilă activitate de acest gen pentru mine. Aici s-au legat prietenii inedite, au rodit idei creative nemaivăzute în fiecare atelier de creație, am învățat fiecare cum să ne exprimăm artistic și cum să lucrăm în echipă. Nu pot să aleg doar o singură amintire preferată din tabără, dacă aș putea aș însuma întreaga experiență ca o amintire unitară pe care aș repeta-o de fiecare dată în care mi s-ar oferi ocazia.

Nopțile de cântat la ukulele în jurul focului, explorarea taberei din prima zi, serile de lectură, bezelele arse, jocurile inventate împreună, mansarda scoasă dintr-un film horror până să aflăm existența becurilor ei, mesele de prânz și cină umplute de râsete, toate acestea sunt doar vârful iceberg-ului. Întreaga atmosferă a fost de nedescris și imposibil de frumoasă. Dacă aș putea da timpul înapoi doar ca să petrec încă câteva momente la Alma Vii, aș face-o fără să mă gândesc de două ori.”

Maria Cristina Milcu:

„Tabăra Arthur este a doua tabără la care am participat și a fost o experiență nouă și plăcută pentru mine, pe care am așteptat-o plină de curiozitate.

Alma Vii, satul în care a avut loc tabăra, este un loc foarte frumos, unde casele sunt construite in stil tradițional și păstrează atmosfera așezărilor de altă dată. M-a surprins plăcut liniștea din sat și peisajul  încântător în care este situată această localitate. Aici am avut ocazia să observ cel mai limpede cerul înstelat, într-o seară în care m-am îndepartat de focul de tabară împreuna cu alți copii. Mi-a părut rău că telefonul meu nu a putut fotografia cerul așa cum l-am văzut atunci.
Programul nostru a fost unul productiv, dar în același timp relaxant și distractiv. La atelierele de desen am avut ocazia să învăț lucruri noi și utile și să observ stiluri diferite. Pentru mine, faptul că am petrecut acel timp împreună cu alți copii preocupați de desen, talentați, dintre care mulți erau mai avansați decât mine, mi-a amintit câte mai am de învățat și cât de mult îmi pot diversifica stilul de desen, lucru pe care nu l-am încercat niciodată.

Unele dintre momentele mele preferate au fost și serile de lectură în care toți copii au petrecut timp cu scriitorii invitați în tabără care au citit fragmente din operele lor și cu care am discutat despre acestea sau despre alte teme interesante. Consider că a fost o activitate interactivă și distractivă, dar și un mod agreabil de a încheia o zi plină și mi-a făcut mare plăcere să-i întâlnesc.
Mi-ar face plăcere să mă reîntorc în acest loc și să am ocazia să mă reîntâlnesc  atât cu profesorii și scriitorii care ne-au îndrumat, dar și cu alți copii talentați de la care să pot învăța alte lucruri noi.”

Ioana Aolăriți:

„Locuieşte în poveste! a fost prima tabără de creație la care am participat vreodată. Pot zice, fără ezitare, că m-am simțit minunat.

Mi-a plăcut foarte mult ideea ca o să mă întâlnesc cu persoane cu interese comune si o să am ocazia să vorbesc cu ele. Nu știu cum s-au stabilit colegii de cameră, dar m-am înțeles foarte bine cu fetele, este ca și cum am fost puse sa stăm împreună  sortate după  hobby-urile noastre comune.

Atelierele cu Dan Ungureanu au fost GENIALE. Mi-au plăcut foarte mult temele de lucru pe care ni le-a dat. Cred că preferata mea dintre toate a fost cea în care am desenat „cadavre”, fără sa ne ascundem desenele. Am obţinut niște desene realizate în comun foarte amuzante! Am desenat acolo cele mai ridicole lucruri la care m-am putut gândi.

Nu pot spune că mi-a placut o activitate care nu este legată de desen mai mult decât alta, m-am simțit foarte bine indiferent ce am avut de făcut, dar mi-au rămas imprimate în memorie serile cu foc de tăbară şi poveşti. La un moment dat, am încercat toți să ne reamintim ce filme Barbie există pe Netflix, eu nu am știut să enumăr prea multe… cred că numai unul singur, și nici nu am știut să-i zic pe nume, dar am spus „Barbie, când era sirenă şi înota cu delfinii”. Însă povestitul nu era singurul lucru pe care l-am făcut la focul de tabară, am si cântat, Maruca și Ilina și-au luat ukulelele la ele și au început să ne cânte diferite melodii. Nu m-am putut abține și am cântat și eu, doar atunci când au decis sa cânte de la The Weekend, pentru că altceva nu știu să cânt pe de rost.

Îmi amintesc foarte bine și ultima zi, tot la focul de tabără, cel mare, cum am mâncat bezele și am ascultat muzică în timp ce ne uitam la foc. Era și un leagăn în apropiere, în care ne-am dat mai mulți și ne-am jucat, în loc de adevăr sau provocare, doar adevăr, a fost interesant. Iar stelele erau atât de strălucitoare… pur și simplu nu mi-am crezut ochilor! Am și văzut o stea căzătoare, desigur că mi-am pus o dorință.

Mi-au plăcut si serile în care ne erau citite câteva pagini din diferite cărți de proză, sau chiar poezii. Programul a fost convenabil, paturile confortabile, mâncarea bună, erau pe acolo si câteva animăluțe simpatice: un câine numit Alma si trei pisici, despre care presupun că nu au nume.

Un moment amuzant a fost atunci cand a început furtuna și noi, cei de la ilustratie, a trebuit să mergem în cealaltă clădire, unde urma să ne facem al doilea atelier pe ziua aceea și nu aveam destule umbrele, deci a trebuit sa plecăm câte două, prin ploaie, cu o singura umbrelă, iar una rămânea acolo si cealaltă se întorcea cu umbrela si pleca cu următoarea, si tot așa până la ultima (acum mă adresez la feminin pentru că eram numai fete la ilustrație, în afară de Dan Ungureanu).

Tabăra aceasta a fost o experiență de neuiat, nu regret deloc că am mers acolo, deși, înainte să ajung, eram puţin temătoare.”

©Foto: Ema Cojocaru