Cartea. Ghid de utilizare | Simona Sava & Anca Smărăndache

Doisprezece scriitori și ilustratori publicați de Grupul Editorial Art au răspuns provocării de a imagina un ghid de folosire a cărții. În cazul în care am uitat funcția ei originară și acum o folosim să strivim insecte sau, cine știe, pe post de carburant sau portal. 

Autorii au venit cu variante și sugestii surprinzătoare de utilizare a cărții. Citește mai jos povestea Simonei Sava și vezi cum și-a imaginat Anca Smărăndache situația. 

Simona Sava: Ce este cartea?

Cartea este în primul rând un obiect. Poți presa între paginile ei flori, bilete de la concerte, fotografii sau bancnote. Pe lângă poveste, te vei bucura când cartea îți va returna suma uitată. Cu o carte deasupra, poți admira o muscă zburând într-un pahar. Promite însă că o vei elibera (pe muscă) după ce ai făcut pace cu toți strămoșii ei care te-au bâzâit în verile cleioase. 

Cartea este un cadou. Probabil cel mai elegant și distins pe care îl poți oferi cu un efort atât de mic. Nimeni nu te va considera superficial, chiar dacă ai intrat în prima librărie și ai pus mâna pe prima carte. 

Cartea este un subiect de conversație. Dacă ai citit-o, dacă n-ai citit-o, dacă ai văzut filmul.

Dar cel mai mult, cartea este o poveste. Un timp și un spațiu pe care le poți explora stând comod în fotoliu, în papuci sau chiar desculț, cu picioarele atârnându-ți pe nisipul de sub hamac. O carte se naște cu mult înainte să existe, în momentul în care un om are o idee, iar ideea devine poveste, iar povestea se tipărește pe hârtie și devine carte. Abia atunci ideea omului se poate întâlni cu ceilalți oameni, care, la rândul lor, vor avea și ei idei și tot așa. Încă de pe parcursul vieții mele, cartea a evoluat, s-a transformat și s-a arătat în chip digital. Povestea este aceeași, doar că nu poți presa flori între paginile ei. O citești pe ecran. Unii oameni s-au îngrijorat pentru viitorul incert al cărții de hârtie și s-au supărat pe pixelii povestitori, dar eu am citit odată un mesaj liniștitor: E-book readerul va ucide cartea în măsura în care liftul va detrona scara. Adică niciodată.

Cartea se cumpără sau se împrumută, iar povestea aparține în egală măsură ambilor cititori. Cartea este plăcută la atingere, dar cei mai mulți se extaziază cu nasul înfipt între pagini, inspirând lacom mirosul proaspăt de tipar. Cineva ar trebui să facă un parfum de carte nouă. Nouvelle Page. 

Cartea este cameleon, capătă forme și înțelesuri diferite pentru fiecare cititor. Cartea este fluture, când dai paginile și simți răcoarea bătăilor din aripi.

Se ia de pe raft, cu mâinile amândouă, se deschide la pagina titlu, se constată numele autorului, eventual traducătorul și ilustratorul, acolo unde e cazul. Biografia și prefața se citesc opțional, înainte sau după lectură, dar povestea se parcurge de la cap la coadă, dacă autorul nu a lăsat vorbă să se procedeze altfel. 

Dacă am omis vreo comparație, vă rog să mă iertați, dar sigur mi-a scăpat ceva, pentru că o carte poate fi orice.

Simona Sava s-a născut la Vaslui în 1985. A fost un an bun, a avut norocul să aibă un învățător poet care i-a deschis ușile scrisului și la propriu, și la figurat. A câștigat concursuri de poezie la care nici nu știa că participase, pentru că domnul Nicolae Ginghină înscria peste tot lucrările micilor poeți. A scris în volumul colectiv de proză Ficțiuni Reale (Humanitas, 2013), apoi în revista Ghidul pozneț de cultură, unde a ținut o rubrică de bandă desenată în care le povestea copiilor despre activitatea unor personalități care au schimbat lumea. În 2015 a absolvit masteratul de scenaristică la UNATC cu două scurtmetraje care au călătorit în mai multe țări decât autoarea. Scrie cu plăcere proză și scenarii de film și lucrează într-o agenție de publicitate unde scrie reclame. Mi-a rămas dulapul mic, publicat anul trecut la Editura Vlad și Cartea cu Genius, este romanul ei de debut.

Anca Smărăndache iubește cărțile și poveștile. I-a plăcut să deseneze și să picteze de când era mică. Cu pensulele și creioanele în mână a descoperit cele mai multe lucruri despre lumea înconjurătoare, dar și despre ea. A ilustrat atât cărți clasice, cât și contemporane. Poveștile clasice, cum ar fi Aventurile lui Tom Sawyer sau Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, îi provoacă imaginația pentru că le trece printr-un filtru nou, personal, după ce au fost deja ilustrate de nenumărate ori. Poveștile contemporane au pentru ea un farmec deosebit: îi oferă privilegiul de a fi prima care ilustrează textul, dându-i o identitate vizuală. Se dă în vânt după textele cu aer fantastic, oniric, care se desprind de realitate. Când desenează, îi plac detaliile mici, trecute cu vederea adesea, care au puterea să dea grandoare unei imagini sau unei picturi.

Descoperă în articolele de mai jos și alte sugestii surprinzătoare de utilizare a cărților:

Felii de carte. O poveste de Raluca Poenaru cu ilustrații de Mircea Pop. Pe blogul Editurii Vlad și Cartea cu Genius.

Sala de așteptare. O poveste de Alis Popa cu un desen de Anca Smărăndache. Pe blogul Editurii Arthur.

Cartea. Ghid de utilizare. Un text de Lavinia Braniște însoțit de ilustrațiile lui Alexandru Măceșanu. Pe blogul Editurii Youngart.

Cărți pentru liniștea noastră. Un text de Florin Bican însoțit de ilutrațiile lui Alexandru Ciubotariu. Pe blogul Editurii ART.

Viitorul cărților necitite sau Fiecare cu Tsundokul lui. O poveste de Laura Grünberg cu o ilustrație de Dan Ungureanu. Pe blogul Editurii ART.

Aceasta este cartea. Un text de Alex Moldovan. Pe blogul Editurii ART.

Descarcă AICI ghidul integral.