Cartea. Ghid de utilizare | Alis Popa & Anca Smărăndache

Doisprezece scriitori și ilustratori publicați de Grupul Editorial Art au răspuns provocării de a imagina un ghid de folosire a cărții. În cazul în care am uitat funcția ei originară și acum o folosim să strivim insecte sau, cine știe, pe post de carburant sau portal. 

Autorii au venit cu variante și sugestii surprinzătoare de utilizare a cărții. Citește mai jos povestea lui Alis Popa și vezi cum și-a imaginat Anca Smărăndache situația. 

Alis Popa: Sala de așteptare

― E prima dată, așa-i?...

Tresări.

Necunoscutul de alături nu părea deloc stingherit, dimpotrivă, îl studia cu o mină aproape indecentă, și asta îl făcu să se tragă imperceptibil în spate, ca și cum ar fi încercat să se scufunde în materialul dens al fotoliului.

Își aminti cum intrase în cameră, ca un hoț, cum răsuflase ușurat când văzuse că nu sunt mulți, ba chiar se bucurase că cineva își îmbrăca paltonul tocmai atunci, gata să plece.

― Nițel speriat, ai? insistă necunoscutul.

Trase aer în piept. Simțea nevoia să-și roadă unghiile, o nevoie pe care n-o mai încercase de mult. Privi spre doamna cu pălărie de fetru pe care o remarcase de la început tocmai din cauza acelei pălării stridente, apoi spre tânăra de alături, pe urmă spre domnul în vârstă, cu ochelari, de parcă și-ar fi dorit să le ceară ajutorul.

― Mărturisesc că da... 

Necunoscutul surâse incert.

― O să rămâneți surprins.

― Dar cum e? se trezi întrebând, apoi se opri, mirat de propria-i îndrăzneală.

Doamna cu pălărie intrase deja. Tânăra se uita pe fereastră, așa cum făcuse tot timpul până atunci, iar domnul în vârstă își sprijinea capul în mâini, privind spre nicăieri.

― Dacă te prinde cu adevărat, nu mai ai scăpare, spuse necunoscutul, clipind imperceptibil. Dar asta se întâmplă rar. Cunosc pe cineva care vine aici de doi ani, degeaba...

Își simți parcă deodată toată greutatea corpului și, sub el, stofa ripsată a fotoliului.

― Cu ce m-ați sfătui să încep? întrebă încordat.

― Cereți ceva mai ușor. O povestire, poate. Dar, dacă vă temeți...

Nu, nu se temea. Doar că...

― Dar dumneavoastră?

Necunoscutul rămase o clipă gânditor:

― La mine problema e veche. Am trecut deja la un cocktail mai elaborat...

Nu prea înțelese. Între timp, tânăra trecuse și ea dincolo. 

― E rândul meu, spuse necunoscutul, ridicându-se brusc.

― Vă rog să intrați după ce iese dumnealui, interveni domnul în vârstă. Nu cred că mai vine nimeni. Mi-ar plăcea să rămân puțin singur, înainte... 

Necunoscutul era înăuntru de minute bune. Parcă mergea mai greu decât cu ceilalți.

În sfârșit, ușa se deschise.

Bărbatul reveni în sala de așteptare cu un aer visător.

― Te sfătuiesc să nu te grăbești, spuse el. Să aștepți să se sedimenteze. 

Domnul în vârstă îi făcu semn să intre. 

Se apropie cu mișcări temătoare de ușa albă și goală. 

„Acum e-acum“, se gândi. „O să cer ceva mai ușor. Cum a zis tipul ăla. Poate o povestire.“

Alis Popa este profesoară de literatura română. Consideră că școala se poate face într-un mod creativ, fără constrângeri, deci îi călăuzește pe adolescenți învățându-i că a fi autor, cititor sau chiar personaj într-o carte este un simplu rol dintr-un mare joc pe care oricine îl poate juca. Are o fată și doi băieți, care au inspirat-o să spună povești și să regândească pentru ei o altfel de lume, în care adulții nu au uitat să fie copii și în care copiii pot descoperi ce contează cu adevărat: familia, prietenii, ingeniozitatea, altruismul.

Îi place să privească răsăritul pe țărmul Mării Negre, să simtă atingerea valurilor, să călătorească cu barca și să pescuiască. Adoră pădurile, sălbăticia vegetală, spațiile neexplorate. Îi place să rătăcească prin târgurile de vechituri, să caute cărți vechi, antichități, obiecte neobișnuite. Recondiționează cu pasiune obiecte sau imaginează utilizări noi pentru lucrurile vechi.

Crede că viața fără pisici nu ar avea niciun haz. Pisica iubită din copilărie, Molly, a devenit personaj în romanul Aventurile piratului Ket (Editura Arthur, 2017).

Anca Smărăndache iubește cărțile și poveștile. I-a plăcut să deseneze și să picteze de când era mică. Cu pensulele și creioanele în mână a descoperit cele mai multe lucruri despre lumea înconjurătoare, dar și despre ea. A ilustrat atât cărți clasice, cât și contemporane. Poveștile clasice, cum ar fi Aventurile lui Tom Sawyer sau Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, îi provoacă imaginația pentru că le trece printr-un filtru nou, personal, după ce au fost deja ilustrate de nenumărate ori. Poveștile contemporane au pentru ea un farmec deosebit: îi oferă privilegiul de a fi prima care ilustrează textul, dându-i o identitate vizuală. Se dă în vânt după textele cu aer fantastic, oniric, care se desprind de realitate. Când desenează, îi plac detaliile mici, trecute cu vederea adesea, care au puterea să dea grandoare unei imagini sau unei picturi.

Descoperă în articolele de mai jos și alte sugestii surprinzătoare de utilizare a cărților:

Felii de carte. O poveste de Raluca Poenaru cu ilustrații de Mircea Pop. Pe blogul Editurii Vlad și Cartea cu Genius.

Ce este cartea? O poveste de Simona Sava însoțită de ilustrația Ancăi Smărăndache. Pe blogul Editurii Arthur.

Cartea. Ghid de utilizare. Un text de Lavinia Braniște însoțit de ilustrațiile lui Alexandru Măceșanu. Pe blogul Editurii Youngart.

Cărți pentru liniștea noastră. Un text de Florin Bican însoțit de ilutrațiile lui Alexandru Ciubotariu. Pe blogul Editurii ART.

Viitorul cărților necitite sau Fiecare cu Tsundokul lui. O poveste de Laura Grünberg cu o ilustrație de Dan Ungureanu. Pe blogul Editurii ART.

Aceasta este cartea. Un text de Alex Moldovan. Pe blogul Editurii ART.

Descarcă AICI ghidul integral.