Micul Om a decis că-i timpul să se împrietenească cu marele „NU”. Alessandra Gemeș, psiholog clinician, consilier în dezvoltare personală și scriitoare s-a oferit să-i dea o mână de ajutor și o listă de lectură pentru gestionarea sentimentelor intense.

Între 2 și 4 ani copiii traversează prima etapă în care încearcă să preia controlul și să se simtă independenți. Experimentează această nevoie de autonomie în forță, dar sunt prea mici să o recunoască și înțeleagă, sunt prea mici să știe cum să obțină sau să transmită ce vor. Așa că, apelează la cea mai simplă metodă de a prelua controlul și a ține ideile altei persoane la distanță.  Spun clar și răspicat: „NU”.

Nu vreau să port bluza aceea. Nu vreau să te țin de mână când traversăm. Nu vreau să mănânc mere. Nu vreau nici măcar ciocolată. Nu vreau și nu îmi place nimic.

Este important să înțelegem că depășirea perioadei opoziționiste poate necesita timp și efort, iar fiecare copil este diferit. Dacă părintele devine îngrijorat cu privire la persistența comportamentului celui mic, este important să caute sprijinul unui psiholog clinician, care știe să facă diferența între o etapă trecătoare și tulburarea de opoziționism. Dacă micul om are frecvent o atitudine sfidătoare, furioasă și relația lui cu adulții și ceilalți copii este serios afectată, poate că este timpul să primească ajutor.   

În acest articol ne concentrăm pe etapa „marelui NU”, care deși este normală, este firesc să aducă frustrare părintelui „sfidat”, iar din acest motiv adulții merită să beneficieze de suportul necesar pentru a depăși cu bine (și) această perioadă. Există câteva strategii care oferă copiilor impresia că dețin controlul și care totodată permit adulților supravegherea procesul și menținerrea direcției de acțiune dorită.

Să luăm exemplu de la Paula, personajul din Jungla de acasă de Susanna Isern, Rocio Bonilla. Paula, o fetiță care nu era foarte prietenoasă cu ordinea din camera ei și care adoră să spună nu, ajunge să trăiască o aventură bizară. Dormitorul Paulei se transformă într‑o junglă adevărată plină de animale sălbatice. Inițial, fetița este înspăimântată de ce se întâmplă, dar animalele nu sunt acolo ca să‑i facă rău, ci ca să o învețe o lecție importantă despre ordine, curățenie și magia lui da.

Iluzia soluțiilor

Vrei să porți bluza albă sau bluza roz? Vrei să ne ținem de mână pe tot parcursul plimbării sau numai când traversăm? Vrei să muști din măr sau să ți-l tai cubulețe?

O excelentă cale de a-i învăța pe copii că totul e relativ este cartea scrisă de Anna Kang, cu ilustrații de Christopher Weyant, Tu (nu) ești mic. Totul depinde de cine, de unde și cum privește.

Arată-i că este important

Micul om vrea să devină mare, iar tu îl poți ajuta făcându-l să se simtă util prin realizarea unor sarcini: Chiar am nevoie de ajutorul tău! Te rog să faci un desen pentru aniversarea bunicii/ să îmi spui care crezi că este culoarea ei preferată, o să îi cumpărăm un pulover/să te gândești în ce parc ai vrea să mergem în weekend!

Când vine vorba de alegeri, Sămânța rea este cel mai bun exemplu. Textul fermecător și plin de umor  al lui Jory John și ilustrațiile expresive ale lui Pete Oswald,  fac din Sămânța rea o poveste amuzantă și emoționantă care ne amintește de puterea voinței. Potrivită pentru cei mai mici cititori, cartea ne demonstrează că schimbarea în bine este posibilă, atunci când îi învățăm pe copii să ia decizii corecte.

Validarea comportamentului pozitiv

Pentru copii este important să simtă că au un aport important în construirea senzației de bucurie a părintelui, însă uneori biologia și nevoile specifice fiecărei etape au o forță mai puternică, decât dorința de a aduce bucurie. Este importantă validarea copilului în momentele în care înlocuiește cuvântul „nu” cu „da” sau „poate” și este deschis la propunerile adultului.

Îl va ajuta să se simtă valorizat și să vrea să repete comportamentul pozitiv. Nu vă temeți să îi arătați copilului deschidere și susținere, când acesta își schimbă comportamentul. Sunt foarte încântată că vrei să repetăm poezia. Sunt mândră de tine că ai respectat conturul desenului. Știam eu că mă pot baza pe tine – ai înțeles cât de important este să te oprești din mers, când bei apă!

Cine este „nu”?

Din categoria jocurilor care îi ajută pe copii și pe părinți să traverseze cu voie-bună etapele dificile, fac parte exercițiile de imaginație, prin care cuvântul „nu” prinde formă, culoare, primește nume și devine un personaj. Cine este acest „Nu”, care apare atât de frecvent în viața noastră? Cum arată? Unde s-a născut? Cine sunt părinții lui? Ce face „Nu” toată ziua? Are prieteni? Are inamici? Tu când l-ai cunoscut?

Si dacă tot vorbim despre jocuri distractive, cartea Legenda jocului. Piatră foarfecă hârtie de Drew Daywalt te trimite direct în lumea unui joc pe cât de simplu, pe atât de iubit de copiii din întreaga lume. Află și distrează-te cu legenda celor trei măreți războinici de la care a început totul.

Dintr-un astfel de exercițiu a luat naștere și povestea „27 iunie”, din cartea „Citesc zi de zi. VARA”. Pornind de la cine este „Nu știu” și cine este „Minciuna” am scris o poveste care contribuie la conștientizarea efectului negativ al minciunilor și la dezvoltarea curajului de a recunoaște când nu avem o informație.

Semaforul comportamentelor

În ciuda faptului, că acestei etape îi este specifică dorința copilului de a fi autonom, desigur că sunt și lucruri care nu se negociază, cum ar fi comportamentele care pun în pericol siguranța micului om sau a celor din jur. În aceste cazuri, părintele trebuie să rămână perseverent, ferm și calm.

Pentru că micul om învață cel mai bine prin joc, semaforul comportamentelor este un exercițiu prin care copilul poate învăța regulile, într-o manieră prietenoasă, blândă și non-formală. De asemenea, el poate deveni conștient de lucrurilor pe care le poate face (zona verde). Cu scopul de a pune în lumină independența lui, părintele poate evidenția acele acțiuni pe care copilul le realizează din ce în ce mai bine.

Semaforul comportamentelor poate fi realizat pe o foaie de hârtie, pe care părintele  scrie, iar copilul desenează. Fiecare familie are propria ei identitate, iar copilul are nevoie de ajutor pentru a înțelege regulile care apar în cadrul familial.

Prin joc micul om va reuși să devină nu doar mare, dar și înțelept, bun și fericit!

Iată câteva titluri care să-ți dea idei hazlii și inedite pentru a te juca alături de copilul tău:

Ziua când au plecat creioanele colorate, Drew Daywalt

Ziua când creioanele colorate s-au întors acasă, Drew Daywalt

Ce poți face cu o idee?, Kobi Yamada

Resurse:

https://www.youtube.com/watch?v=q7bLol_jJE4

https://www.babycenter.com/toddler/behavior/resistance-what-to-do-about-the-endless-nos_12285

https://helpautism.ro/puls-help-autism/copilul-spune-adesea-nu-opozitionism-sau-tulburare-de-opozitionism-provocator