Dacă nu avem dinți sănătoși, ca de lup, trebuie să ne refugiem într-o carte!

Cum? Păi, da, decât să mergem la dentist...

Zâmbește!, am ajuns la #RefugiulPerfect39

                               Un text de Ioana Vîlcu

― Mama, mi-e frică!

― De ce???

― Păi dacă o să mă doară?

― În primul rând, mai este o săptămână până să ne poată programa. Mai apoi, nu cred că o să te doară... E doar o carie mică. Și ai văzut ce simpatică e doamna doctor! Dacă te doare, o rogi să se oprească, și gata!

― Ba nu e mică! E cea mai mare carie din lume! Și o să mă doară tare de tot, știu sigur!

― Ana, tu îți imaginezi că ești prima care merge la dentist pentru o carie? Sau că o carie mică, cum ai tu, e cea mai gravă chestie care ți se poate întâmpla?

― Păi...

― Păi mi se pare că exagerezi un pic. Uite, când am fost prin liceu, cred, am citit o carte care se numește Zâmbește!. Poți să ghicești despre ce era vorba?

― Despre.... zâmbete?

― Mda, într-un fel... E un roman grafic în care autoarea povestește cum și-a pierdut un dinte din față când era în școala generală.

― Ce??? Cum adică și-a pierdut un dinte din față??? Ce-a făcut?

― Ceva foarte stupid... Alerga după o prietenă, afară era întuneric, a căzut și... asta a fost.

― Și l-au pus la loc??? L-au lipit?

― Ha, ar fi vrut ea să fie atât de simplu... Nu, din păcate n-au putut să-i lipească dintele. Câțiva ani s-a tot chinuit cu aparate dentare, dinți falși... Groaznic! Îmi aduc aminte că mi-a părut tare rău pentru ea.

― Și în toată cartea vorbește numai despre dinți și dentiști?! Ce carte e aia???

― Nu, măi, normal că nu! A trecut ceva vreme de atunci, dar știu că vorbea și despre experiențele ei de la școală, despre prietenele care s-au dovedit a nu fi chiar atât de prietenoase, despre cum și-a cultivat pasiunea pentru desen...

― Păi... De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, oricum cabinetele nu s-au deschis încă și, apoi, parcă simt că nu aș mai avea nicio carie... Mai bine mă pun pe citit!... O să fie o zi faină, până la urmă...

(Mama zâmbește.)