Te-ai rătăcit? Caută o căsuță din turtă dulce și acolo te vei simți mai bine ca acasă. #RefugiulPerfect 27
Te-ai rătăcit? Caută o căsuță din turtă dulce și acolo te vei simți mai bine ca acasă. Sau nu-i chiar așa?...
Vom afla negreșit dacă ajungem la #RefugiulPerfect 27, O poveste grimminală
Un text de Florin Bican, dintr-o serie de dialoguri imaginare cu Francisca
– Pot să mănânc căsuța de turtă dulce? se pisicește Francisca.
– Cu vrăjitoare cu tot? se interesează tata.
– Care vrăjitoare? se miră Francisca.
– Păi tu nu știi că-n căsuțele de turtă dulce locuiesc vrăjitoare? o informează tata cu cel mai serios aer din lume.
– Chiar? se bucură Francisca, vârând iute un creion colorat prin ferestruica imobilului de turtă dulce.
– Ce faci cu creionul acolo, Francisca?
– Pescuiesc vrăjitoarea…
– Vezi că poate iese și ne bagă pe-amândoi în cuptor.
– Ca pe Hansel și Gretel?
– Da, vezi că știi?
– Atunci nu mi-e frică. O-nchidem noi pe ea în cuptor, că știu cum. Da’ n-o gătim. O ținem acolo până se face cuminte și între timp, noi mâncăm căsuța…
– Păi o avem de la Crăciun și acu-i aproape vară. Dac-o mănânci, te transformi în broscoi…
– Numai prinții se transformă-n broscoi. Eu sunt prințesă…
– Și prințesele în ce se transformă?
– În nimic! Adică… în regine, ca Alisa…
– Ce faci? Îi amesteci pe Frații Grimm cu Lewis Carroll?
– Și ce-are?
– Păi… nimic. Dacă mergi până la capăt prin toate poveștile Fraților Grimm, s-ar putea s-ajungi și în poveștile cu Alisa…
– Cum adică să mergi prin toate poveștile?
– Adam Gidwitz, autorul Poveștii grimminale, a umblat dintr-o poveste în alta pe urmele lui Hansel și Gretel.
– Păi ce, și Hansel și Gretel au umblat prin mai multe povești? Că numai una e cu ei doi…
– În celelalte povești aveau alte nume, dar tot ei erau… Adam Gidwitz a descoperit asta și i-a urmărit prin toate poveștile prin care-au mai fost.
– Și prin ce povești au mai fost?
– Păi au pornit dintr-o poveste în care părinții lor, un rege și-o regină, le-au tăiat capetele, ca să-l învie pe sfetnicul lor credincios. Pentru că știau că sfetnicul ăsta îi va învia la rândul lui pe copii…
– Aoleu, ce poveste de groază!
– Gidwitz zice că așa erau poveștile Fraților Grimm la început, nu ca-n filmele lui Disney.
– Și Hansel și Gretel nu s-au speriat?
– Ba s-au speriat așa de tare, c-au fugit de-acasă să-și caute niște părinți mai normali.
– Și?
– Și-au nimerit la vrăjitoarea din căsuța de turtă dulce.
– Da’ au scăpat, nu?
– Ei, au scăpat, da’ după aia au nimerit la familia în care tatăl și-a blestemat copiii să se transforme-n rândunele pentru că nu se mișcau destul de repede…
– Da’ numai peste părinți din ăștia dădeau?
– Așa se pare… Că de aia s-au și hotărât să trăiască singuri și să nu-și mai caute părinți.
– Și-au trăit?
– Da, da’ nici așa nu le-a fost bine. În următoarea poveste, Frate și soră, s-au despărțit și-apoi au umblat separat prin alte povești, din care abia au scăpat cu viață. Dar s-au întâlnit din nou în regatul părinților lor, care ajunsese o ruină.
– Da’ de ce?
– Din cauza unui dragon care distrugea totul.
– Și ce-au făcut?
– S-au dus să se lupte cu dragonul, normal. Cât umblaseră prin povești, învățaseră și ei niște șmecherii să-i vină de hac.
– Și i-au venit?
– Mă rog, i-au venit, că așa se-ntâmplă-n povești, da’ cu ocazia asta au descoperit că dragonul era chiar tatăl lor…
– Ceee?
– Așa cum ai auzit.
– Păi și-atunci ce-au făcut?
– Simplu: i-au tăiat capul, că așa se-ntâmplă-n povești…
– Și-a murit?
– Ei, nu, i l-au pus la loc, că așa se-ntâmplă-n povești.
– Chiar?
– Păi tu nu știi?
– Și p-ormă?
– P-ormă vine partea cea mai frumoasă, în care toți pricep de ce s-a-ntâmplat ce s-a-ntâmplat și se lămuresc că nimeni nu-i perfect și că trebuie să ne acceptăm unii pe alții așa cum suntem, pentru că altfel e de rău…
– N-am înțeles nimic.
– Bine-ai făcut! Dar povestea o să-ți placă...
– Când începem s-o citim?
– După ce pui căsuța de turtă dulce la loc.
– O pun. Cu vrăjitoare cu tot. Să rămână la izolare!