#RefugiulPerfect 22 – Tăurașul Ferdinand
Dacă nu ne-am refugiat printre răzoare de morcovi, putem să ne refugiem în plin câmp, ori în vârf de deal, ori la umbra generoasă a unui copac... și să mirosim flori.
#RefugiulPerfect 22 – Tăurașul Ferdinand
Te întrebi uneori cum se face că această carte cu o poveste atât de simplă, cu ilustrații necolorate, le place atât de mult copiilor.
Tot copiii ne-au ajutat să înțelegem, iar apoi am devenit atenți și am descoperit zeci de detalii în ilustrații care completează povestea. În arborele de plută sub care stă Ferdinand cresc dopuri de plută („hi, hi, cum să crească dopuri în copac?”), mama lui îl măsoară cu grijă, periodic, așa cum face orice mamă grijulie și iubitoare (asta le place tare mult copiilor, „cum faci tu, mama, scrii pe ușă”).
Ferdinand nu e un tăuraș obișnuit. Nu-i place să se bată, preferă să stea liniștit și să adulmece florile. Iar mama lui „deși nu era decât o vacă”, îl înțelege și e alături de el. Ajunge din greșeală în arenă, iar scena cu bondarul care îl înțeapă pe Ferdinand e de un comic nebun. Neapărat va fi citită și privită de zeci de ori.
Tăurașul Ferdinand este o carte care la puțin timp de la apariție (1936) a devenit numărul 1 în vânzări în SUA, a fost apoi acuzată de instigare la noncombat, atac la tradiții etc. și interzisă în multe țări. Mesajul atât de actual, de înțelegere și de acceptare a diferențelor, e transmis atât de inteligent și delicat, încât nu ai cum să nu ții seama de el.
Iar Ferdinand e iubit de toți copiii și în curând se fac 100 de ani de când cartea continuă să fie publicată în întreaga lume.