Ieri am evadat din mijlocul deșertului, alături de prietenii lui Stanley. Astăzi, cocoțați pe harul și penița unui geniu, Mark Twain, ne aventurăm cu pluta pe Mississippi, alături de Tom, prietenul lui Huck. Sau alături de Huck, prietenul lui Tom – cine mai știe?...

O nouă Aventură.

O goană nebună către #RefugiulPerfect 18: Aventurile lui Huckleberry Finn

                                  Un text de Elena Zamfirescu

Salutare! Eu sunt Huck! Sigur mă știi din Aventurile lui Tom Sawyer, o carte scrisă de un domn foarte simpatic și amuzant, Mark Twain. Nu știu dacă domnul Twain mai este în viață acum, dar detaliul acesta nu e foarte important, sincer să fiu, pentru că domnul Twain este atât de priceput în a scrie povești încât e foarte posibil ca nici moartea sa să nu fie adevărată și el să trăiască pentru totdeauna în cărțile pe care le-a scris.

În fine, ce citești acum este o scrisoare pe care am pus-o pe un pachet ce ar trebui să ajungă tot la domnul Twain, dar nu mi-am pus nădejdea în asta, iar dacă o citești tu, înseamnă că a ajuns la tine. Dar te rog să nu spui nimănui că ai găsit scrisoarea aceasta pentru că s-ar putea să mă dai de gol. Mai precis, s-ar putea ca cineva să afle că eu nu am murit, de fapt. Și ar fi destul de nasol pentru mine, pentru că în momentul în care scriu această scrisoare, particip chiar la înmormântarea mea!!!

Ha, ha, ha! Teribil de amuzant! Să vezi cum stau toți în biserică și se uită la un sicriu în care ar trebui să fiu eu! Ce băiat bun! Păcat că s-a dus atât de tânăr! Cuvinte din’astea de se zic pe la înmormântări din partea unor oameni pe care nici măcar nu-i cunosc. Ce farsă excelentă! Ai vrea să știi cum am ajuns să-mi fac rost de o înmormântare?

Păi, lucrurile nu sunt chiar simple, dar ți le spun rapid, nu de alta, dar trebuie să știi la ce să te aștepți când vei începe să-mi citești aventurile din pachetul pe care ai găsit lipită această scrisoare (după cum o să vezi, se cheamă Aventurile lui Huckleberry Finn. Ca să se știe despre ce e vorba, nu?).

Buuuun, am găsit împreună cu Tom o comoară ascunsă de niște hoți și am ajuns super bogați! O pălărie de bani! Ce vorbesc? O grămadă de pălării de bani! Dar pentru că sunt încă minor, bineînțeles că nu pot să-i folosesc după bunul meu plac, nooooo, de ce să fie lucrurile simple pentru copii? Nu, domnule! Banii sunt puși într-un cont la o bancă, iar eu stau cu văduva Douglas care locuiește împreună cu domnișoara Watson. Doamnele sunt simpatice, dar trebuie să vă zic că nu prea visez să fiu țivilizat, să mă-mbrac curat și la dungă, să mănânc cu tacâmuri, să mă spăl în fiecare zi, să merg la școală și alte chestii din astea. Nuuuu, frate! Eu vreau să fiu liber ca pasărea cerului! Bine, sincer vorbind, acum când stau și mă uit la văduva Douglas și mă simt al nimănui, îmi este puțin dor de viața pe care o aveam înainte...

Dar nu despre asta e vorba, să revin la subiect. Tom Sawyer ne-a zis că are o idee super tare și să ne facem o bandă de tâlhari! Wow! Cum refuzi așa ceva? Să jefuim diligențe și să facem tot felul de chestii din astea de le fac tâlharii! Super! Clar, mă bag! 

Eh, nici bine nu ne-am înființat banda că eu m-am trezit cu bețivul de taică-meu pe cap care a auzit că sunt bogat și care vrea să-mi bea toți banii, cum altfel? Mă răpește de la văduva Douglas după ce uită că trebuia să se țină de cuvânt și să nu mai bea, și mă duce într-o căbănuță în care mă ține închis. Dar nici eu nu-s vreun fraier. Îmi înscenez moartea și împrăștii pereții cu sânge de porc după care-mi iau tălpășița alături de Jim, servitorul văduvei Douglas. Jim a auzit-o pe văduvă cum că ar vrea să-l vândă, iar el nu vrea să-și părăsească familia și prietenii, așa că mai bine fuge ca să încerce să devină un sclav liber.

Uite așa, eu, Jim și Tom ne-am trezit într-o nouă aventură care o să ne poarte de-a lungul Mississippi-ului și o să ne ofere o grămadă de chestii din astea de le găsești doar prin cărți! Aventuri, frate! Emoții, probleme cu legea, nu glume de copii în scutece!

Nu mai am hârtie pe care să scriu, trebuie să-mi iau la revedere, dar stai liniștit că ne revedem în cartea din pachetul pe care e lipită scrisoarea asta. Să nu cumva să mă lași cu buza umflată și să nu-mi citești aventurile! Habar nu ai cât m-am chinuit să mă țivilizez ca să pot să-i spun domnului Twain cum să mă ajute să-mi scriu povestea! Să fim serioși acum, câte cârți ai citit tu în care cineva a participat la propria înmormântare?