Mai rău decât în izolare este într-o cușcă, la circ. Iar acasă nu e unde te-ai născut, ci unde-ți sunt prietenii. Chiar dacă ești un urs polar. Fram, ursul polar – #RefugiulPerfect 29

                                   Un text de Florin Bican, dintr-o serie de dialoguri imaginare cu Francisca

– Ce-i circul ăsta, Francisca? se preface tata îngrozit.

– Păi ce să fie? se miră Francisca. Circ… Circu’ Struțki!

– A, te joci de-a „Fram, ursul polar”…, se dumirește tata.

Camera Franciscăi e împânzită de toate animalele ei de pluș, aranjate în cerc, în poziții cât mai acrobatice. Iar în mijlocul cercului, oarecum stingher, stă Fram, ursul alb.

– E ultima reprezentație a lui Fram.

– De ce ultima? o întreabă tata.

– Pentru că vrea să se întoarcă la Polul Nord.

– Păi de ce-a plecat de-acolo?

– Au împușcat-o niște vânători pe mama lui, iar el s-a trezit pe-o corabie. Și de-acolo a ajuns la circ.

– Și nu-i place la circ?

– La început i-a plăcut. A-nvățat să facă cele mai tari acrobații. Îl iubeau toți spectatorii. Da’ după șapte ani s-a săturat.

– Cum așa?

– Păi cred că din cauză că n-avea voie afară… Că între spectacole îl țineau în cușcă.

– Te pomenești că vrei și tu să te duci la Polul Nord. Că nici noi n-avem voie afară.

– Nu cred că mi-ar plăcea la Polul Nord. Nici lui Fram nu i-a prea plăcut.

– Da’ ce, s-a-ntors?

– Păi da, l-au lăsat să plece, că era foarte trist.

– A, ca Apolodor…

– Chiar! Da’ n-a avut aventuri pe drum. A ajuns direct la Pol, cu un vapor.

– Și ce-a făcut acolo?

– Păi la-nceput a înghețat și a făcut acrobații, să se-ncălzească. Apoi i s-a făcut foame și i-a fost milă să vâneze morse, că la circ era prieten cu morsele.

– Și la Polul Nord nu și-a făcut prieteni? Nu erau alți urși?

– Ba da, da’ fugeau de el când îl vedeau că face acrobații. Fram era prietenos, da’ alți urși voiau să se bată cu el. Da’ nu le mergea, că Fram știa box.

– Ca Iorek Byrnison din Luminile Nordului?

– Ăăă… Cam da! Da’ n-avea armură.

– Și până la urmă nu s-a împrietenit cu nimeni?

– Ba da, s-a împrietenit cu un pui de urs rănit de ursul care-o omorâse pe mama lui. Da’ când a văzut că ursulețul încearcă să facă acrobații la fel ca el, Fram l-a părăsit…

– De ce n-a vrut să-l lase și pe el să facă acrobații?

– Păi ca să nu fugă ceilalți urși de el.

– Și până la urmă ce-a făcut Fram?

– După ce-a umblat de unul singur prin zăpezi, s-a întâlnit cu doi vânători care veniseră tot cu vaporul care-l adusese pe el. Se rătăciseră și-i prinsese furtuna. Fram îi salvează și-i ajută să ajungă la coliba lor. Și când vine vaporul să-i ducă înapoi, Fram se urcă singur în barcă, să-l ia și pe el.

– Înseamnă că-i plăcea mai mult la circ?

– Nu știu…, oftează Francisca. Cred că animalelor nu le place nici la grădina zoologică, nici la circ. Că le ține-nchise și nu le dă voie afară…

– Da’ dac-afară ar fi o furtună polară, sau vânători, sau urși răi?

– Păi… atunci cred c-ar fi mai bine în casă. Da’ cel mai bine ar fi să fie numai animale de pluș, și la circ și la grădina zoologică. Și să vină copiii să se joace cu ele. Da’ să nu le strice…