Un singur prieten, da’ unu’ bun! Chiar dacă este un prieten imaginar...

Karlsson de-pe-acoperiș este #RefugiulPerfect 9

                                                                                                     Un text de Elena Zamfirescu

Eu am un prieten imaginar foarte simpatic, îl cheamă Bubi. E un cățel albastru cu roz care vorbește și care mă ajută să fac tot felul de lucruri când mă plictisesc. Îmi aduce înghețata din congelator chiar dacă părinții nu mă lasă să mănânc înainte de masă; mă ajută să strâng pernele din toată casa și să-mi fac o cetate în mijlocul sufrageriei după ce a adunat toate scaunele și păturile; mă ajută să scot toate farfuriile, lingurile și cuțitele și să le împrăștii prin bucătărie. Ce să zic, e un prieten pe care chiar te poți baza.

Dar nu mi-ar strica nici un prieten precum Karlsson. Eu locuiesc la bloc, însă blocul meu are acoperiș și aș putea și eu să am un Karlsson chiar dacă nu locuiesc în Stockholm. Poate că pe mine nu mă vizitează nici un Karlsson pentru că sunt fetiță și poate ar crede că fetițele nu sunt la fel de năzdrăvane precum băieții, fapt absolut fals dacă stai și te gândești, pentru că unul dintre cei mai năzdrăvani copii care au existat vreodată este o fetiță, Pippi Șosețica.

Pe bune, acum! Și eu pot să-mi fac cort în casă, să pun cârnați în mâna frățiorului meu mai mic care e prea mic și nu mănâncă decât lapte și să mă joc și cu mașinuțe care merg cu motorașe și pe care mă pricep de minune să le distrug! Chiar sunt foarte bună la asta.

De câteva zile, de când am citit Karlsson de-pe-acoperiș, pândesc cele două acoperișuri pe care le văd de la geam, poate-poate reușesc să văd și eu un Karlsson cu care să zbor peste case, cu care să fac tot felul de ghidușii și scamatorii, de care să am grijă când e bolnav și pe care să nu-l las să mă păcălească când vine vorba de mâncat caramele. Însă nu l-am zărit nicicum... Ba chiar m-am strecurat și în podul blocului după ce am șterpelit cheia din jacheta tatei, însă tot nu am găsit vreo căsuță în care să stea ascuns vreun Karlsson.

Poate Karlsson e doar în Stockholm, dar asta nu o să mă oprească defel din a face rost de un Karlsson numai și numai pentru mine. Tocmai de asta îi citesc lui Bubi în fiecare zi din cartea Karlsson de-pe-acoperiș ca să învețe cum să se comporte ca un Karlsson adevărat. Bubi l-a cooptat și pe Nina, un triceratops din pluș, prietenul imaginar al lui Bubi, și amândoi stau foarte cuminți și ascultă aventurile Frățiorului și ale lui Karlsson și mă ajută să înving plictiseala și să fiu la fel de năzdrăvană și iscusită precum Pippi Șosețica, Emily Vole, Clementina și Ramona, eroinele mele preferate.

Da, știu, e greu să găsești un prieten imaginar adevărat care să fie pe aceeași lungime de undă cu tine, dar îți promit că, dacă citești cărți, cât mai multe cărți, o să reușești să-ți educi prietenul imaginar astfel încât să nu aibă frică când vine vorba de ghidușii, năzbâtii sau aventuri pentru care e mare nevoie de curaj și imaginație.

Poți să-ncepi cu Karlsson și mai apoi o să te descurci singur.  Ne vedem pe acoperișuri!