Un dialog imaginat de Elena Zamfirescu

— Hai, tânără Pandava, ia-l pe Boo și hai să mergem în căutarea celui Adormit! Știi foarte bine că trebuie să găsim cele trei chei, așa cum ne-au spus zeii. Eu, Aru, fiica împăratului cerurilor și tu, Mini, fiica zeului morții, două Pandava pe care lumea le aștepta pentru a învinge răul, o să pătrundem în Împărăția Morții, vom deschide Poarta Morții și vom ajunge primele la armele cu care-l vom învinge pe Cel Adormit! Înainte, Mini!

— Eu, che’ că eu, tlebe melem tundem păiul doama Bee. Nude este Boo? Ici este, după pelnă! Hai, Boo! Melem!

— Ai dreptate, Mini, la frizerie!

În frizerie era o tăcere de-ți bubuiau urechile. Aru și Mini se uitară după doamna Bee, însă nu era de zărit pe nicăieri. Se strecurară tiptil pe după scaunele de tuns când, deodată, cineva le sări în spate:

— Alooooooooo! Ce faceți aici, copii!?!?

— Ce tu spelie mine!?!? strigă Mini cu ochii în lacrimi și strângându-l pe Boo la piept.

— Hei, dragii mei, ce căutați aici? îi întrebă tata.

— Doamnă Bee, suntem în căutarea unei chei care să ne ajute să trecem prin și să-l învingem pe demonul Adormit. Avem nevoie de dumneavoastră, cred că ne puteți ajuta să găsim cheia, spuse Aru.

— Așa spuneți? Și cum v-aș putea eu ajuta? Nu mai bine Aru și cu Mini ar merge să strângă niște jucării împrăștiate prin...

— Oh, nu! Doamna Bee este un demon!!! Este chiar demonul Brahmasura!

— Poftim?

— Atataaaaaați! urlă Mini.

— Ce nai...?

— Cheia este pe capul ei! strigă și Aru.

— Eu suntu mică dar ulc masă si Boo atatată doamna Bee din aer si eu capul doamna Bee!

— Foarte bine, Mini! Și eu mă lansez acum cu viteză către demon, fac o fentă spre stânga, trec pe sub mâna ei, mă-ntorc și, haaaaaa! O lovitură imparabilă și incredibil de puternică direct în coastele demonului!

— Si eu dau un picior, na, na, na! Haaaaa!

— Heeeeeei!!!! Sofia, Ana! Ce aveți, măi copii!?!? Ce v-a apucat?

— Tata, tu ești doamna Bee, adică demonul Brahmasura, eu sunt Aru și Ana e Mini și trebuie să te lupți cu noi, pentru că ai o cheie pe care noi vrem să o luăm. Te rugăm, tata! Nici nu îți poți imagina cât ne este de greu să găsim distracții zilele astea cât stăm închiși în casă fără parcuri, fără întâlniri cu prietenii! Cum să spui nu unei aventuri în care ai de înfruntat demoni alături de zei indieni, în care trebuie să cauți arme miraculoase ca să lupți cu monștri periculoși, în care e posibil să ajungi în gura urât mirositoare a vreunei balene și în care ai de descoperit secrete și mistere înfiorătoare și de negândit?

— Bine, bine, în regulă, ne jucăm! Dar aș prefera să nu mai fiu o doamnă Și, după marea înfruntare, se poate să strângem jucăriile?

— Plomit!

— Acum, hai, tata! Fii atent, în gardă! Și mai târziu mai putem citi încă o dată Aru Shah și sfârșitul timpului.