Și, dacă tot am ajuns în junglă, haideți să descoperim cel mai bun doctor din lume: Doctorul Aumădoare. El are leac pentru orice boală!!

Dar s-a refugiat într-o carte, împreună cu maimuțica Cici, cu rața Kika, cu cățelul Avva. Și chiar și cu mătușa Varvara...

#RefugiulPerfect 32

                                                 Un text de Florin Bican, dintr-o serie de dialoguri imaginare cu Francisca

– Nu-mi găsesc trusa medicală, anunță Francisca. Tu mi-ai luat-o? îl întreabă ea pe tata.

– Da, îi răspunde tata cu un aer foarte serios.

– Și unde e?

– În bucătărie.

– Păi ce faci cu ea acolo?

– Consult legumele din cămară și din frigider.

– Cum adică?

– Păi dacă stăm în casă de-atâta vreme, am hotărât să mă fac doctor de legume.

– Doctor de legumeee?

– Da. Dacă tot le-am învățat limba, așa cum ai învățat tu limba păpușilor, m-am gândit să le-ntreb dacă nu le doare ceva.

– Tu glumești, nu? se interesează Francisca, ușor îngrijorată.

Tata zâmbește.

– De ce-aș glumi? Dacă doctorul Aumădoare vorbea limba animalelor, de ce n-aș învăța și eu limba legumelor.

– Da’ cine-i doctoru’ ăla?

– Nu-l știi pe doctorul Aumădoare? Din cartea lui Kornei Ciukovski? E cel mai bun om din lume…

– Ce știe să facă?

– Vindecă toate animalele când sunt bolnave.

– Chiar pe toate?

– Da, pe toate. Mai ceva ca doctorul Dolittle… Odată a vindecat un fluturaș care-și arsese o aripioară.

– Cum?

– I-a făcut una nouă dintr-un petic de mătase. Altă dată l-a vindecat pe-un crocodil de durerea de dinți…

– Și nu l-a mușcat?

– Pe crocodil?

– Nuuu, crocodilu’ pe el.

– Păi cum să-l muște? Nu ți-am spus că era prieten cu toate animalele? O mulțime de animale locuiau cu el în casă. Iar altele veneau din vecini și de peste tot, să le vindece. Sau se ducea el la ele. Când maimuțica Cici, pe care-o salvase de-un flașnetar rău, l-a anunțat că maimuțele din Africa sunt foarte bolnave, s-a dus numaidecât la ele.

– Cu ce s-a dus?

– A împrumutat corabia Căpitanului Robinson, prietenul lui, pe care-l vindecase de friguri.

– Și i-a dat-o?

– Sigur! L-a rugat doar să n-o izbească de stânci…

– Și?

– Ei, a izbit-o și-a făcut-o praf. Da’ după ce-a vindecat maimuțele s-a-ntors cu o corabie și mai bună – corabia tâlharului Barmaleus, care-ncercase să-l omoare, și pe el și pe animalele care veniseră cu el.

– Ce animale?

– Păi mai toate animalele cu care venise – rața Kika, purcelușul Groh Groh, cățelul Avva… Plus un animal nemaivăzut pe care-l primise cadou de la maimuțe – un tragempinge.

– Ăsta ce mai e?

– Un fel de antilopă cu două capete – al doilea, în loc de coadă. Foarte drăguț animal…

– Și-au ajuns cu bine înapoi?

– Da. Da’ n-aveau liniște din cauza nesuferitei de Varvara, sora doctorului. Le ura pe animale. Noroc c-a luat-o Căpitanul Robinson și a abandonat-o pe-o insulă pustie.

– Și după aia au trăit fericiți?

– Mă rog, au mai avut o aventură…

– Ce aventură?

– Au găsit un băiețel încuiat într-o peșteră.

– Păi cine-l încuiase acolo?

– Pirații care-l răpiseră pe tatăl lui. Și băiețelul plângea întruna…

– Și l-a mai găsit pe tatăl lui?

– Cum să nu! L-au ajutat doctorul și animalele. Dar au trebuit să împrumute iar corabia de la Căpitanul Robinson.

– Și iar au izbit-o de stânci?

– Nu chiar... În drum spre casă, după ce-l salvaseră pe tatăl băiatului și-i duseseră pe amândoi în satul lor, corabia s-a scufundat singură, că avea o gaură…

– Și ce-au făcut?

– Păi s-a scufundat după ce le-o furaseră pirații de la mal. Așa că pirații s-au dus frumos la fund și i-au mâncat rechinii, iar ei i-au dus Căpitanului Robinson corabia piraților, care era și mai bună. Și după aia chiar au trăit fericiți…

– Da’ tu să nu-mi mai iei niciodată trusa medicală fără să mi-o ceri.

– Bine, ți-o cer: Franciscaaa, îmi dai și mie trusa medicalăăă?

– Ia-o, ia-o… Numai ai grijă să n-o izbești de stânci! Da’ tu-mi dai mie cartea cu doctorul Aumădoare?

– Dacă n-o izbești de stânci.