Francisca descoperă #RefugiulPerfect 66, Povestea fără Sfârșit, de Michael Ende, intr-un dialog imaginar semnat de Florin Bican
– Unde vrei să mergem azi? o întreabă tata pe Francisca.
– În parc! Cu bicicleta.
– Parcul e-nchis. Și oricum plouă…
– Atunci, la film.
– Și cinematograful e-nchis.
– La muzeu e deschis?
– Nu.
– Da’ nu-i deschis nicăieri?
– Ba da. Cărțile sunt deschise tot timpul.
– Păi putem intra în ele?
– Oho, și-ncă cum… Nu numai că putem intra în ele, dar după ce intrăm, putem ajunge unde nu ne duce nici trenul, nici avionul…
– …Nici bicicleta mea roșie?
– Nici.
– Atunci cum facem să intrăm și noi într-o carte.
– Cum a făcut Bastian Bux.
– Cine-i Bastian ăsta?
– Un băiețel.
– Și ce-a făcut?
– A furat o carte – sau, cel puțin așa credea el. De fapt, cartea îl furase pe el.
– Cum poate o carte să fure un copil?
– Așa cum te fură pe tine bicicleta roșie când îți spun să te plimbi numai prin fața blocului și tu ajungi la trei străzi distanță…
– Și ce-a mai făcut băiețelul ăla?
– S-a ascuns în podul școlii cu cartea și a început s-o citească. Sau așa credea el… Pentru că, de fapt, cartea îl citea pe el. Și l-a citit până când l-a făcut să intre în ea.
– Aoleu! Și-a mai ieșit?
– A ieșit, nicio grijă. Deși îi plăcea atât de mult în carte, că n-ar fi vrut să mai iasă…
– Da’ de ce-i plăcea așa mult?
– Pentru că în carte Bastian era un fel de Făt Frumos. Călărea un dragon prietenos și avea un medalion care-i împlinea toate dorințele… Deși asta nu-l scutea de probleme. Avea dușmani de-ți era mai mare dragul să te lupți cu ei și să-i învingi. Dar avea și prieteni foarte buni…
– Și când a ieșit din carte, a mai fost Făt Frumos?
– Dacă ajungi să fii erou măcar o dată, rămâi erou pentru totdeauna.
– Și cum ziceai că se cheamă cartea asta?
– Povestea fără sfârșit, de Michael Ende – un scriitor german.
– Da’ Ende nu-nseamnă chiar sfârșit în germană?
– Bravo! Dar asta-i altă poveste…