După izolare, este cazul pentru o evadare. Plecăm în Panama! Sau măcar până la librărie...

O, ce frumos e în Panama! este #RefugiulPerfect 4

                                     Un text de Florin Bican, dintr-o serie de dialoguri imaginare cu Francisca

– Unde mergem prima și prima dată când ieșim din izolare? întreabă Francisca, privind galeș pe geam.

– În Panama, răspunde prompt tata.

– Undeee?

– În Pa-na-ma, repetă tata răspicat.

– Păi ce-i acolo?

– O, se extaziază tata, acolo totul e minunat! Iarba e mai verde, cerul e mai albastru și apele-s mai limpezi. Iar pe râuri plutesc sticle cu hărți care-ți arată unde sunt îngropate comori. Și peste tot miroase a banane…

– Ai fost tu acolo?

– Nu chiar, dar mi-au povestit niște prieteni…

– Ce prieteni?

– Un urs și-un tigru.

– Ești prieten cu-n urs și-un tigru?

– De ce te miri? Ce, tu nu ești prietenă cu-n vulpel, cu-n iepuraș, cu-n ursuleț, cu-n măgăruș…

– A, un urs și-un tigru de pluș!

– Și ce-are? Crezi că nu pot fi prieten cu ei?

– Ba da, ba da, îl asigură Francisca, pe un ton împăciuitor. Și cum au ajuns prietenii tăi în Panama?

– Păi, într-o zi, râul care trecea prin fața casei lor a adus o lădiță pe care scria „Panama”. Și lădița aia mirosea a banane… Atunci și-au zis că Panama trebuie să fie cel mai frumos loc din lume, țara visurilor lor. Și au pornit într-acolo.

– Da’ de unde-au știut încotro s-o ia?

– Nicio problemă! Și-au confecționat un indicator din lădiță. Ce crezi că scria pe el?

– Păi… Panama?

– Exact! Și s-au dus încotro arăta indicatorul.

– Și au găsit drumul?

– Ei, au mai întrebat…

– Pe cine?

– Pe cei cu care s-au întâlnit… Un șoarece, un vulpoi, o vacă, o cioară…

– Și ei știau?

– Știau, nu știau, nu mai contează. I-au ajutat fiecare cum s-au priceput mai bine. Iar când i-a prins ploaia, s-au adăpostit peste noapte la un arici și un iepuraș. Unde-au descoperit o canapea minunată! S-au hotărât să-și ia și ei una exact la fel când vor ajunge în Panama.

– Și-au ajuns?

– Culmea e că da! Și au găsit o căsuță exact ca cea din care plecaseră, doar că plantele din jurul ei erau mult mai mari. Și un râu la fel ca al lor, doar că podul de peste el era un pic stricat. Dar l-au reparat.

– Și apoi ce-au făcut?

– Ce să facă? S-au instalat în căsuță și au trăit fericiți: au mers la pescuit, la cules ciuperci, iar tigrul mergea peste tot cu tigrața lui…

– Aia ce mai e?

– Păi… o rățușcă de lemn pe roți, vopsită în dungi, pe care tigrul nostru o trăgea după el de-o sfoară…

– Și chiar era mai frumos decât locul din care plecaseră?

– Păi sigur! Că și-au comandat o canapea ca cea pe care o văzuseră la iepure și la arici. Și pe urmă nu le-a mai trebuit nimic…

– Hai să ne luăm și noi o canapea din aia. Știi cum arată?

– Avem modelul în carte!

– Ce carte?

– Cartea lui Janosch, O, ce frumos e în Panama!

– Cred că știu unde mergem prima și prima dată când ieșim din izolare!

– Unde?

– La librărie!