Dacă tot suntem în izolare, putem să ne punem pe scris: să scriem un Jurnal!

Și, dacă nu suntem Greg și nu avem prea mult talent la scris (și nici la desenat), ne putem inspira de la prietenul său, Rowley. Important este că avem o inimă mare... Jurnalul unui puști tare de treabă, #Refugiul Perfect 30

                              Un text de Ioana Vîlcu

Dragă jurnal super secret,

Sunt eu, Rowley! Anul trecut am început primul meu jurnal, doar că după câteva însemnări prietenul meu cel mai bun, Greg, m-a convins să renunț să scriu despre mine și să scriu un fel de biografie a lui – să fim serioși, dintre noi doi, e clar că el o să ajungă celebru! Așa că am făcut ce ar fi făcut orice „cel mai bun prieten” și l-am dedicat lui.

Doar că vreau să scriu și despre mine și, chiar dacă nu o să ajung celebru ca Greg, poate copiii mei o să citească jurnalul ăsta (pe care o să-l las într-un loc vizibil!!), și o să zică: „Uau, tata a fost un om tare de treabă!“

Nu are rost să-ți povestesc chestiile plictisitoare despre mine. Am început să fiu un puști cool după ce l-am cunoscut pe Greg. Am fost mereu mai timid și în orașul în care am locuit înainte nu am avut prieteni, dar când ne-am mutat aici, mami a zis că ar trebui să-mi petrec timpul cu alții copii, să nu mai stau așa mult în casă, și, fără să o mai lungesc, tot ce a trebuit să fac a fost să bat la ușa lui Greg, iar de atunci suntem de nedespărțit.

Greg e cel mai bun prieten pe care-l poate avea cineva! E amuzant, are idei super bune și nu te lasă la greu. (E un partener de studiu îngrozitor, dar asta nu prea contează.) Într-o zi, când trebuia să învățăm pentru un test, Greg și cu mine am încercat să ne creăm propriul supererou. Fiecare a venit cu mai multe idei, printre care Funiosul, Krănțănilă sau Fleoșcăilă. Ne-am distrat de minune! (Bine, a doua zi Greg nu s-a descurcat deloc bine la test, dar e doar vina lui, eu i-am spus că trebuie să și învățăm...)

De fapt, ce voiam să-ți zic, dragă jurnal super secret, e că îmi place să fiu cel mai bun prieten al lui Greg, dar că o să încerc să mă concentrez și pe mine. Așa că mâine, în următoarea însemnare, o să îți povestesc de ce sunt atât de grozavi părinții mei și care sunt lucrurile mele preferate. (Și o să încerc să nu mai vorbesc despre Greg, promit!) Pe mâine!