Cui nu i-e dor de-Apolodor? E un volum încântător. Și-o capodoperă cu tricolor. Și #RefugiulPerfect57
Versuri de Florin Bican
Veți fi cu toții de acord
Că nu numai la Polul Nord
Putem vedea azi pinguini.
Sunt și la circ – dar mai puțini…
Putem și la televizor
Să îi vedem foarte ușor,
La Zoo sau în alte părți…
Dar mie-mi plac mai mult în cărți,
Căci pinguinii de acolo –
Evoluând în grup sau solo –
Fac lucruri mult mai minunate
Decât cei din realitate:
Vorbesc, dansează, cântă-n cor,
Plâng dacă li se face dor…
Așa făcea Apolodor
Din cartea lui Gellu Naum.
Vă spun povestea lui acum,
Așa cum scrie în volum.
Se știe că Apolodor
Lucra la circ, era tenor,
Și brusc i se făcuse dor
De rudele din Labrador.
S-a dus numaidecât spre ele,
Dar a trecut prin clipe grele,
Căci spre-al dorinței obiect
Nu-i niciodată drum direct.
La început a fost ușor –
A mers cu-n avion în zbor
Pân-a căzut din el pe drum
La capul Nord. Dar – cum, necum –
L-a luat de-acolo un vapor
Până la portul următor,
Iar mai departe, cu-n caiac,
A mers pe mare, fluviu, lac,
Până l-a luat un uragan
Și l-a purtat peste ocean –
Nu, nu făcea parte din plan –
Pe coasta Golfului Tunis.
Era un peisaj de vis,
Dar n-a rămas Apolodor…
Avea un of, avea un dor,
Deci a pornit în ritm alert
Și-a mers o vreme prin deșert.
Epuizat de-atâta soare,
Era, săracul, să se-nsoare,
Când a scăpat de crunta-i rază,
Cu-o maimuțică, într-o oază.
Părinții maimuțicii însă
Nu i-au lăsat. Maimuța, plânsă,
A stat în oaza ei, cuminte,
Și-Apolodor a mers ’nainte,
Umblând așa încă vreun an
Pe continentul african,
Din Cape Town în Madagascar.
A fost un timp milionar,
Dar era prea plictisitor…
S-a săturat Apolodor
De-atâta lux și bogăție
Ce-l închideau ca-ntr-o cutie
Și-a mers pe căi mai ocolite
Până în Statele Unite.
A fost cowbóy, astronaut,
Cu Ku Klux Klanul s-a bătut,
Tâlharul din Connecticut
L-a urmărit să se răzbune.
Dar a scăpat ca prin minune
Și a ajuns – nu vă mirați –
Pe-un fel de navă de pirați,
De unde îns-a evadat
Și a umblat în lung și-n lat,
O vreme, după cum aud,
Și prin America de Sud.
Să dau detalii nu prea pot…
A fost prieten cu-n robot,
Legat la un calculator,
Dar a scăpat Apolodor
Și a ajuns, mânat de dor,
Pe țărmul Golfului Terrór –
Ținutul pinguinilor –
Și-a întâlnit toți pinguinii,
Părinții, rudele vecinii,
De care îi fusese dor…
Dar n-a rămas prea mult cu ei
Pentru c-același dor, ehei,
Cum se întâmplă în povești,
L-a chemat iar la București,
La circ, unde Apolodor
Fusese la-nceput tenor
Și-avea prieteni devotați,
La fel de dragi ca niște frați.
Așa că a plecat ’napoi.
Putea să nu? Ziceți și voi…