Unele povești nu trebuie să moară niciodată. Chiar dacă sunt vechi, morala și învățămintele sunt cât se poate de prezente în contemporan. De aceea pot în continuare să educe, să aducă un aport de cunoștințe necesar oricărei ființe sociale, deoarece principiile de viață care, indiferent cât evoluăm și cât se va schimba, din punct de vedere moral și social vor rămân neschimbate.  

Pachetul Retro conține următoarele titluri 

Münchhausen

O, domni cu ifose, aflaţi acuma // Că înţelepţilor le place gluma.

Uimitoarele călătorii şi aventuri, pe uscat şi pe apă, ale baronului von Münchhausen aşa cum obişnuia să le povestească el însuşi, la un pahar de vin, prietenilor săi. 

"Multe dintre istorioare mi se par și acum tare trăznite și pline de haz (greu de crezut că n-o să vă amuze cerbul căruia i-a crescut un cireș în frunte, calul agățat de turla bisericii, generalul cu un capac de argint în loc de țeastă sau ogarul căruia i s-au scurtat picioarele de atâta alergătură), iar cartea încă nu s-a isprăvit, mă așteaptă aventurile pe mare ale baronului și un platou plin-ochi cu minciuni gogonate, de înghițit pe nemestecate" 

Năzdrăvăniile lui Gian Burrasca

Jurnalul lui Gian Burrasca așteaptă să fie citit.

Gian Burrasca nu poate sta locului – îi vin întotdeauna idei trăsnite și n-are odihnă până nu le pune în practică. Problema e că nu toți îi apreciează inventivitatea, mai ales când năstrușniciile lui aproape că îl lasă fără vedere pe viitorul lui cumnat, când aruncă în aer o sobă sau o face pierdută într-o ploaie torențială pe fetița venită în vizită. Așa stând lucrurile, după o ultimă mare boacănă, părinții decid să-l trimită pe Gian la internat, unde va primi o educație austeră, dar nici nu bănuiesc de ce fapte va fi în stare fiul lor chiar și acolo. Și nici noi n-am ști, dacă băiatul nu și-ar scrie năzdrăvăniile în jurnalul lui, care așteaptă să fie citit.

Cheița de aur sau minunatele pățanii ale lui Buratino

Descoperă aventurile lui Buratino

„Pe când eram copil – e mult, foarte mult de atunci –, am citit o carte: se numea Pinocchio sau Aventurile unei păpuși de lemn (în limba italiană, păpușa de lemn se numește buratino).

Mai târziu, le povesteam adesea prietenilor mei, fetițe și băieți, minunatele pățanii ale lui Buratino și, deoarece pierdusem cartea, de fiecare dată le spuneam povestea într-alt fel, născoceam tot soiul de pățanii care nici măcar nu erau cuprinse acolo.

Acum, după mulți ani, mi-am amintit de vechiul meu prieten Buratino și m-am gândit să vă spun și vouă – fetițe și băieți – minunata poveste a acestui omuleț de lemn.” Alexei Tolstoi

Morcoveață

O nouă carte din Colectia "Arthur Retro"'

„Morcoveaţă şi Felix se întorc de la vecernie şi grăbesc pasul spre casă. E vremea gustării de la ora patru.

Pe Felix îl aşteaptă o felie de pâine unsă cu unt sau cu marmeladă, pe Morcoveaţă răbdări prăjite pe pâine. Asta pentru că s‑a grăbit să‑şi dea ifose de om mare şi s‑a lăudat faţă de martori că nu‑i mâncăcios.

Îi plac lucrurile simple şi de obicei mănâncă pâinea goală; face pe grozavul. Astă‑seară o ia înaintea lui Felix, vrând să primească cel dintâi gustarea. Uneori, pâinea goală i se pare cam tare lui Morcoveaţă.

Atunci o înhaţă cu duşmănie, muşcă vârtos din ea, dă îndârjit din cap şi o crănţăne între dinţi, de sar fărâmiţe. Ai casei, strânşi în jur, îl privesc minunându‑se.

Stomacul lui de struţ ar înghiţi orice: piatră, monede coclite.

Într‑un cuvânt, când e vorba de mâncare, nu face mofturi.”