Pachetul conține volumele 4, 5 și 6 din seria Povestea neamului românesc, în format cartonat:

Povestea neamului românesc. Vol. 4

Volumul de față are ca sursă de inspirație personajele istorice – domni și doamne deopotrivă ( Neagoe Basarab și Despina Doamna, Meșterul Manole, Radu de la Afumați, Petru Rareș, Doamna Chiajna) – și evenimentele cele mai importante petrecute de‑a lungul secolului al XVI‑lea în Țara Românească și Moldova, în contextul unei Europe dominate de spiritul Renașterii. 

„— Sufletul meu, cuvioșia ta, umblă tot către cele sfinte! mărturisi odată Neagoe, deși era tânăr, în floarea bărbăției. Dar ai mei din țară hotărâră că trebuie să le fiu voievod! Și mi‑au vârât acest gând în cap, de nu mai pot să‑l scot. De‑or izbuti cu mine înseamnă că așa vru Dumnezeu, de nu, voi face tot după simțirea mea, pentru pacea și mântuirea sufletului.“

Povestea neamului românesc. Vol. 5

Atât în Moldova, cât și în Țara Românească, a doua jumătate a secolului al XVI-lea este perioada domniilor efemere ( Despot-Vodă, Petru Cercel, Ioan Vodă cel Viteaz, Ecaterina și Neaga), obținute cu preț tot mai mare și greu de menținut sub povara războaielor și a dispoziției schimbătoare a Porții otomane. 

„Nu era zi lăsată de Dumnezeu ca gealatul să nu taie câte un cap boieresc – dacă nu chiar mai multe –, la câte o răscruce a Bucureștilor și mai ales în piața Sfântului Gheorghe.

În jurul lui Vodă nu rămaseră decât vechii prieteni din Fanar și câțiva boieri băștinași, care ascultau orbește de dorințele Domnului și nevoile domniei, prea mulțumiți că se trezeau în fiecare dimineață cu capul pe umeri.“

Povestea neamului românesc. Vol. 6

Începutul secolului al XVII-lea aduce schimbări în raportul pe care Moldova și Țara Românească îl au cu Înalta Poartă: contemporanii recunosc meritul lui Mihai Viteazul de a fi consolidat zona prin unirea cu Ardealul și de a fi diminuat pretențiile otomanilor. Volumul îi aduce în prim-plan pe Mihai Viteazul, Doamna Tudora, Frații Buzești, Răzvan și Vidra, Doamna lui Ieremia.

„E de la sine înțeles că Mihai Vodă nu putea să lase Moldova pe mâna unui vrăjmaș care uneltea împotriva vieții sale și rupea țara din tabăra creștină. Și apoi, după cum știm, Moldova făcea parte din hotarele graiului românesc pe care el voia să le strângă sub sceptrul său, ca să pună dinaintea turcului o putere de neînvins.

De aceea Mihai hotărî să cucerească fără zăbavă Moldova, mai ales că Ieremia Movilă atrăsese la sine o bună parte din nobilimea transilvăneană, pe care nimic n‑o mai mulțumea.“