Luna strălucea pe cer, dar când se ascundea după nori totul se cufunda întro beznă neagră. O rază de lumină se strecură deodată prin lucarnă, luminând culcuşul fetiţei, care dormea liniştită sub pătura grea. Cu braţul sub cap, visa, de bună seamă, ceva vesel şi frumos, căci pe faţa ei proaspătă şi odihnită se citea un aer de mulţumire. Bunicul o privi îndelung, până când luna se făcu iar nevăzută în spatele unui nor şi totul se mistui din nou în întuneric.

Heidi este o fetiţă rămasă în grija bunicului, un bătrân care trăieşte în munţi, departe de oameni. Are un suflet mare şi îi sunt dragi atât ciobănaşul Peter și caprele lui, cât și bunicul cel ursuz.

Ajunsă la familia Sesemann din Frankfurt, Heidi, cu firea ei zburdalnică, nu rezistă prea mult în peisajul sterp de la oraș și se întoarce curând la casa din munți. Aerul curat și peisajele frumoase schimbă felul de a vedea viața al celor care ajung acolo fie și numai o singură dată.

De ce să o citești: 

• O carte pe care să o citești împreună cu bunicii

• Îți amintește de bucuria lucrurilor mici

• Te aduce aproape de natură