Universul știe – Diferiți, dar asemănători
Universul știe este cartea perfectă pentru a ilustra un adevăr universal: indiferent de personalitatea pe care o au și de imaginea de sine pe care o proiectează în exterior, toți copiii suferă la un moment dat de un anumit grad de anxietate și timiditate. Toți copiii au temeri, întrebări, frământări, căutări. Toți simt nevoia de a se adapta, de a avea prieteni, de a se integra, de a fi în rândul lumii.
În Universul știe avem puține personaje active: Virgil, care se simte ca un ratat pentru că, timp de un an de zile, nu a fost în stare să-i adreseze niciun cuvânt fetei pe care o place. Valencia, obiectul pasiunii sale, se simte ca o exclusă din cauza infirmității sale. Chet, bătăușul clasei, visează să facă ceva măreț, cum ar fi să prindă un șarpe, doar pentru a fi în centrul atenției tuturor. Kaori studiază, la nivel inofensiv, diverse practici oculte, și visează să aibă o afacere în domeniul îndrumării și vindecării spirituale.
Drumul celor patru personaje se intersectează într-o zi când, asemenea personajelor din legendele bunicii, Virgil este înghițit de o fântână părăsită, în care s-a băgat pentru a-și salva porcușorul de Guineea.
Virgil este puștiul tipic introvert, cu doi frați mai mari foarte volubili și sportivi. Părinții îi spun Țestoasă, deși pe el îl deranjează, dar nu îndrăznește să le spună nimic. Părinții îl tratează ca pe un copil mic și îl tachinează pentru faptul că e timid, ceea ce îl face să se simtă mic și neînsemnat și acasă și în societate. Părinții nu sunt atenți la dorințele lui, iar când bunica sugerează ca Virgil să facă pian, tatăl o contrazice repede afirmând că băiatul trebuie să facă sport. În propria familie, Virgil se simte neacceptat așa cum este:
Nu putea spune că nu se simțea iubit. Nu înțelegea însă de ce conta atât de mult pentru părinții lui să „iasă din carapace“. De ce era rea carapacea?
La finalul cărții, lecția învățată de Virgil este aceasta: nu trebuie să fii puternic din punct de vedere fizic, ca să fii puternic în viață. Iar curajul nu înseamnă absența fricii.
Slăbiciunea n‑are nimic de‑a face kilogramele. (…) Există mai multe feluri de‑a fi puternic. A fi războinic n‑are nimic de‑a face cu mărimea. Cu siguranță au mai existat războinici mici.
Rin Entrada Kelly, Universul știe (Colecție Smart Blue)
Traducere din engleză de Alex Moldovan și Mariana Buruiană
CARTE CÂȘTIGĂTOARE A MEDALIEI NEWBERY 2018
Valeria este hipoacuzică și singuratică de nevoie. Mama ei este supra-protectoare și Valeria se simte sufocată, își dorește mai multă independență. Părinții nu au lăsat-o nici să învețe limbajul semnelor, ca și cum nu i-ar accepta condiția. Se descurcă, destul de greu, cu cititul pe buze și aparatele auditive. Este foarte pasionată de natură și își dorește mult un câine. Crede că îi place să fie singură, dar de fapt își dorește foarte mult compania semenilor ei. Ceilalți copii o evită, pentru că li se pare complicat de interacționat cu ea. Și Valeria, la fel ca Virgil, se simte neînțeleasă de părinți.
În noaptea aceea am plâns la mama în poală. Atât de supărată am fost. Și mama a spus că dacă ar fi fost prietene adevărate, ar fi găsit un joc pe care să‑l putem juca împreună. N‑o sufăr când spune lucruri de genul ăsta. Parcă nu pricepe nimic. Prietenii falși sunt mai buni decât prietenii lipsă.
La finalul cărții, Valencia capătă ceea ce își dorește cel mai mult: prieteni care să o accepte așa cum este.
Chet – bully-ul clasei este tratat acasă cu un soi de agresivitate pasivă de către tată, care îl ironizează că nu poate intra în echipa de baschet. Tatăl se poartă urât cu cei din jur și îi tratează cu un aer de superioritate, așa că Chet reproduce acest comportament în interacțiunile cu colegii.
Domnului Bullens îi plăcea să spună că un om inteligent avea răspuns la orice întrebare. Așa obții respect – știi mai multe decât oricine altcineva și îi înveți pe cei care nu sunt la fel de inteligenți ca tine. Respectul are două laturi, spunea domnul Bullens: teamă sau admirație. Uneori ambele. Altfel ești doar un molâu de la baza lanțului trofic, gata să fii călcat în picioare de ceilalți.
Chet nu pare să învețe mai nimic la finalul cărții, însă noi, ca cititori, aflăm că tuturor le e frică de ceva, chiar și bătăușilor clasei.
Lui Chet îi plăcea să creadă că tatăl lui nu se temea de nimic, dar știa că toată lumea are slăbiciuni. Chiar și el. Chet n‑ar fi recunoscut nici în ruptul capului, dar, deși era cea mai curajoasă persoană pe care o cunoștea, îi era frică de câini.
Kaori este un personaj foarte excentric, o fetiță pasionată de ocultism. Face pe clarvăzătoarea, după ce s-a școlit citind pe internet. Accesoriile ei sunt o hartă a constelațiilor, niște pietricele de plastic decorative și bețișoare parfumate. Crede că s-a reîncarnat de două ori și improvizează diverse ritualuri, cu ajutorul surorii ei. Vorbește despre conexiunea cu natura, dar, de fapt, nu-i place să fie afară, ci în confortul propriei sale case.
Kaori este liantul grupului, cea care îi aduce împreună pe Virgil și pe Valencia. Ea este dezinvoltă, simpatică, prietenoasă și încrezătoare în propriile forțe. E un personaj care, cu siguranță, o să vă placă foarte mult!
Un text de Laura Frunză
