Top 15 citate despre toamnă din cărțile Arthur
Toamna este o perioadă a schimbării și a nostalgiei, care a inspirat mulți scriitori de-a lungul timpului. Descoperă 15 citate din cărțile Arthur care prezintă diverse perspective asupra acestui anotimp absolut fascinant!
Recreația Mare de Mircea Sântimbreanu
SUNT UN OM BUN, UN SENTIMENTAL!... Am o inimă fragilă, absurd de fragilă. N-aş ucide o muscă pentru nimic în lume. Nici nu le-aş alunga. Toamna, să zicem, când se face prea frig – poate n-o să mă credeţi – ei bine, toamna fac focul mai mult pentru ele. Sau flori. Nu cumpăr niciodată. Nu pot suporta să văd cum se ofilesc. Mă doare.
8 povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu
Într-o toamnă, printr-a III-a, mă întorceam de la şcoală, dădeam colțul pe Moşilor, spre zebră. Şi era un soare de-ăla galben, de toamnă, un soare sub care îți vine să descoperi continente sau să dai cu piciorul în castane, numai să nu te duci acasă.
Strada Zambila de Fanny Chartres
Joe Dassin, pe care mama și tata îl adoră... Mai ales mama, care îmi povestise că îl întâlnise pe tata pe muzica din L’été indien.
On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et l’on s’aimera encore, lorsque l’amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l’été indien.
Se pare că mama respectase literă cu literă versurile cântărețului, pentru că, la începutul toamnei, într‑o frumoasă vară indiană, îl urmase pe tata până în Franța.
Boreu, cumplitul vifor, şi Febus, mândrul soare,
zăriră un drumeţ pe o şosea,
gătit de drum, fireşte, ca pentru vreme rea,
că‑n lunile de toamnă e vremea schimbătoare:
când plouă, când e soare, când – mândră ca‑ntr‑un vis
se‑ntinde peste boltă eşarfa lui Iris -
şi chibzuinţa cere să nu pleci fiecum:
îţi poate prinde bine o mantie la drum.
Krabat, ucenicul vrăjitorului de Otfried Preußler
Știa că are ceva de așteptat. Se întinse pe spate, își împreună mâinile sub cap și se gândi încă o dată ce să‑i spună fetei. Cerul era înalt, de un albastru închis, cum se arată numai toamna – și cum se uita așa în sus, îl fură somnul.
Karlsson-de-pe-acoperiș-zboară din nou de Astrid Lindgren
Se însera. Apusul blând și cald de toamnă se lăsă peste acoperișuri. Frățiorul se dădu mai aproape de Karlsson. Îi plăcea să stea acolo, pe trepte, și să scuipe sâmburi de cireșe în timp ce afară se întuneca. Casele arătau brusc atât de diferit, neguroase, pline de mister, apoi cu totul cufundate în beznă. Era ca și cum cineva le decupase din hârtie neagră cu o foarfecă uriașă și lipise pe ele bucățele pătrate din foiță de aur pe post de ferestre.
Cartea Cimintirului de Neil Gaiman
Era toamnă târzie și revărsatul zorilor întârzia. Deși cerul era încă întunecat, din josul dealului se auzeau deja pornind motoarele mașinilor, și, în timp ce oamenii vii plecau spre serviciu în dimineața cețoasă și neagră ca noaptea, cei din cimitir discutau despre copilul care trebuise să vină tocmai la ei și despre ce era de făcut. Trei sute de glasuri. Trei sute de păreri.
Din 7 în 7 de Holly Goldberg Sloan
Chiar înainte să înceapă școala, în toamnă, nerăbdarea pe care o simțeam semăna cu aceea când aștepți să-ți înflorească Amorphophallus paeoniifolius.
Traversam o perioadă de cultivare obsesivă a unor flori carnivore rare.
Asta am făcut eu în ziua în care am împlinit zece ani – am mers pe motocicleta bunicii, cu brațele strâns încolăcite de mijlocul ei. Cu mugetul motorului sub noi și cu zările albastre care ne trăgeau tot mai departe, mi-am imaginat că zburăm.
Că zburăm pe un nor tunător de furtună.
Că zburăm pe coama unui vânt răcoros de toamnă.
Băiatul miliardar de David Walliams
Se plimbară prin parc. Joe se mai plimbase pe-acolo de multe ori, dar astăzi locul i se părea mai frumos ca niciodată. În acea după-amiază de toamnă în care razele de soare dansau printre frunzele copacilor, Joe avu pentru o clipă impresia că viaţa lui era perfectă.
Dar chiar şi aşa, singur, se bucură de splendoarea peisajului. Mai puse lemne pe foc să alunge răcoarea nopţii. „Iar s-a lăsat“, îşi zise Brian. „Răcoarea asta de sfârşit de vară. Miroase a toamnă.“ Adormi în timp ce se gândea cum ar fi dacă… Dacă ar scăpa vreodată din sălbăticie nu ştia cum ar fi posibil –, dacă, ajuns vreodată înapoi acasă, uitându-se la televizor, s-ar gândi deodată la apusul de soare de sus, de pe malul stâncos, şi s-ar întreba cum se reflectă culorile în apă.
Bunicii îi plăcea mult toamna. Îi plăcea să pregătească provizii pentru perioada friguroasă. Imediat ce cădea bruma în grădina ei, începea să caute mai departe de casă. Era ca o veveriță enormă, cu coadă stufoasă și șorț, care aduna mâncare pentru iarnă.
Vântul bate la ușă de Madeleine L'Engle
Traversară peluza, urmați de Fortinbras, corcitura mare și neagră de labrador, care adulmeca și fornăia voios printre resturile îngălbenite de toamnă ale răsadurilor de rubarbă.
Copacul dorințelor de Katherine Applegate
Apropo, mă cheamă Roșu.
Poate ne-am cunoscut? Stejarul acela de lângă școala generală? Mare, dar nu foarte mare? Cu umbră plăcută vara și culori frumoase toamna?
Mitologie nordică de Neil Gaiman
Uriașul mării a oftat.
— Este chiar ce v-am cerut, a spus. Foarte bine! Voi organiza un ospăț de toamnă pentru toți zeii, la mine acasă.
El s-a ținut de cuvânt și, de atunci, în fiecare an, toamna, când se strânge recolta, zeii beau cea mai bună bere care a fost și va fi vreodată, acasă la uriașul mării.
