Imediat după întoarcerea de la „Spectacolul Cuvintelor - Îmbrățișarea Poeziei cu Teatrul”, organizat de teatrul din Suceava care-i poartă numele, Matei Vișniec a fost invitatul nostru, alături de artista Andra Bădulescu, la Seara de poezie dedicată celui mai nou volum pe care l-au publicat împreună la Editura Arthur. Evenimentul a avut loc pe 19 ianuarie, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, în prezența unui public larg, cititori de toate vârstele. Livia Lucan-Arjoca (poetă, jurnalistă și fondatoarea Asociației 7 Arte) a moderat dialogul, având mereu în vedere participarea copiilor. De altfel, interacțiunea cu cei mici a fost o parte importantă a evenimentului și una esențială pentru povești în general.

Să vorbim despre povești și cum se nasc ele.

Matei Vișniec: Dacă n-am avea copii, n-ar fi nici povești. Tudor, ești de acord cu mine? Da. El e de acord. Și tu de acolo, ești de acord? Da. Copiii sunt autorii poveștilor. 

Tot ei, copiii, sunt cei care „rezolvă ecuațiile literare imediat”. Dintr-o simplă privire a copertei Poezii de transformat visele în oglinzi, au dat răspunsul: este o carte despre inimi, despre iubire.

Fiind un volum care pune laolaltă versurile din piesele de teatru, toate cele cinci titluri au fost aduse în discuție:

Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele, Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama, Capra, Iedul cel Mic și Cumătra Lupoaică, Povestea regelui supărat pe clovn, Cu vaporul printre stele.

Matei Vișniec: Noi imaginăm povești de 33 de ani. Ceea ce eu imaginez ca poveste, Andra foarte repede transformă în imagini.

Din perspectiva artistului responsabil cu transformarea textului în imagini, Andra Bădulescu vorbește despre importanța lecturii. Cuvântul e cel mai important, textul trebuie citit de mai multe ori. Desenul susține textul, aduce detalii care nu există, care vin din experiențele noastre. Un ilustrator descoperă și ce e dincolo de cuvinte. Un alt moment important e atunci când hotărăște care sunt punctele cheie ale textului, scenele care merită să fie desenate. 

Un alt mesaj pe care Andra Bădulescu îl transmite celor pasionați de desen, unul pe care l-a primit și, la rândul său, nu pierde ocazia să-l dea mai departe: un desen nu este niciodată stricat. Se poate reveni asupra unei lucrări fără nicio frică. E important ca un copil să fie lăsat să se exprime liber cu orice instrumente preferă, să nu-i fie teamă că n-a respectat regulile.

Inima noastră îi spune ceva mâinii, ea traduce, uneori mai adaugă și ea ceva (...) și, la sfârșit, artistul se miră și el de ce iese.

Au fost și momente de lectură, iar câțiva copii au fost invitați să citească împreună cu Matei Vișniec.

Ajungând la povestea caprei cu trei iezi, aflăm de ce avea nevoie de o continuare. Prima răsturnare de situație apare atunci când, la câteva zile după ce i-a venit de hac lupului, capra începe să se gândească la întrebarea: Avem noi oare dreptul să ne facem singuri dreptate?

Apoi mai apare un personaj. Lupoaica, soția lupului, cu care capra ajunge să se împrietenească și devin nedespărțite, merg și la coafor împreună.

Amilin, care a fost vara trecută în tabăra Locuiește în poveste!, a venit de la Brașov special pentru eveniment

Orice piatră de pe suflet,

Când te duci la coafor,

Parcă se mai subțiază

Și apasă mai ușor.

Dacă inimile toate

Ar forma o galaxie,

Lumea fără doar și poate

Ar rămâne veșnic vie.

Aceste versuri sunt și cântate în spectacolul de la Teatrul Țăndărică. În rândul publicului se află și Călin Mocanu, directorul teatrului. La invitația domnului Vișniec, ne povestește cum a descoperit piesa Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele împreună cu regizorul Ion Stancu. Din 2015 și până în ziua de azi, povestea omului de zăpadă a avut parte de 183 de spectacole în țară și în străinătate. Anul trecut, echipa de teatru a ajuns într-un turneu în China, de unde s-a întors și cu un premiu.

Vorbind despre Regele supărat pe clovn, Matei Vișniec îi întreabă pe copii dacă știu răspunsul la o „problemă filosofică”: de ce are clovnul nasul roșu?

Auzim diverse răspunsuri:

„De la atâtea giumbușlucuri, a căzut de multe ori în nas, i s-a umflat și este roșu.” Sau: „L-a supărat puterea.” Sau: „Ca să atragă atenția.” Domnul Vișniec ne dă un răspuns pe care l-a primit de la un copil în cadrul altui eveniment: „Pentru că îi este rușine de ce se întâmplă pe planetă.”

Știu să transform visele în oglinzi.

Sunt as în tehnologii digitale.

Din răspunsuri precise, de exemplu,

Știu să extrag semne de întrebare.

Matei Vișniec: Noi toți cei care scriem, desenăm, care compunem muzică, jucăm teatru, creăm artă, suntem puțin iluzioniști pentru că vrem să creăm iluzia frumosului, iluzia binelui, iluzia unității între noi. (...)

Dacă n-ar exista poezia, dacă n-ar exista arta, dacă n-ar exista dorința de a ne îmbogăți sufletește prin poezie, prin artă, prin muzică, prin desen, prin dans... dacă n-ar exista toate acestea, am fi mai săraci.

Ultimele versuri citite au fost însoțite și de un secret legat de cum citesc actorii. Ca să transmită emoția, ne spune domnul Vișniec, vocea trebuie ajutată și de privire.  

Eu vă dau ce vă lipsește,

Însă vă avertizez

Că iluzia nu poate

Să dea vieții chichirez.

Seara s-a încheiat cu un cuvânt care a fost lăsat la interpretarea fiecăruia: „chichirez”, dar și cu o oră de autografe.

Foto: Ema Cojocaru