Școala pentru Bine și Rău II: O lume fără prinți (recenzie)

Drumul către lumea magică se redeschide

În O lume fără prinți, al doilea volum al seriei Școala pentru Bine și Rău, le regăsim pe Sophie și Agatha trăind o viață obișnuită și dându-și seama curând că e un lucru nefiresc pentru ele. Sfârșitul lor Fericit Până la Adânci Bătrâneți nu e tocmai ce își imaginau, locuind acum înapoi în Gavaldon. Amintirile sunt la fel de puternice ca dorințele nerostite. Drumul către lumea magică se redeschide. Nu e pavat numai cu speranțele posibilității mărturisirii dragostei adevărate și scrierii Sfârșitului, ci cu tot felul de pericole neașteptate. Lumea fără prinți scoate ce-i mai rău atât din fete, cât și din băieți, separați acum fiecare în câte o școală. Prințesele și vrăjitoarele stau laolaltă. Restaurarea păcii implică alegeri și sacrificii dureroase, punându-se în talerele balanței prietena cea mai bună și prințul iubit.

Aflăm în al doilea volum cui îi aparține inima Agathei în cele din urmă și ce soartă se pregătește pentru ea și Sophie. Soman Chainani continuă să reinventeze lumea basmelor, provocându-te să vezi nuanțele Binelui și Răului.

Seria Școala pentru Bine și Rău s-a vândut în mai mult de 2 milioane de exemplare, a fost tradusă în 28 de limbi, e citită pe șase continente și o să fie în curând transpusă într-un film de către studiourile Universal Pictures.

La serii atât de complexe ca Școala pentru Bine și Rău mi se par fascinante imaginația, dar și memoria autorului. Pe lângă priceperea de a meșteșugi cuvinte, simboluri și imagini, Soman Chainani povestește cursiv, te ține atent și, în plus, oferă o mulțime de detalii, lăsând cititorul să vadă că apariția vreunei pelerine, flama unei vrăji, un fluture pe o rochie, o vorbă spusă de un personaj nu sunt deloc întâmplătoare. Dimpotrivă, sunt țesături importante care fac ca opera finală să arate legată, fără niciun fir ieșit. Și acolo unde poate vezi niște fire, nu ai decât să te simți onorat. Țesătura te include pe tine, cititorul, în locurile ei cele mai tainice, făcându-te părtaș la creație și lăsându-te să te întrebi, să te miri și să găsești cauze și urmări ale evenimentelor pe care tocmai le-ai citit. Și aceasta e frumusețea cărții și a scrierii: dacă a reușit să te facă să îți ții răsuflarea, fie și o secundă, te-a prins. Și singura cale de ieșire dintr-o poveste este să o trăiești.

Curiozități

Este foarte interesant să vezi ce l-a inspirat pe un autor să scrie. Într-un interviu pentru The Guardian, Soman Chainani a spus că basmele au fost atât de răsucite de lumea Disney, încât nu mai știm că, de fapt, ele sunt „ghiduri de supraviețuire“. „Scopul seriei a fost să creeze o poveste care să treacă de toți eroii și personajele negative clasice și să vorbească, în schimb, despre frământările și neliniștile cititorilor moderni.“ Când vine vorba despre scris, Soman susține că este ceea ce „te face să scormonești și să colinzi prin sufletul și imaginația ta și să ieși la liman schimbat“. 

Cărțile lui Soman Chainani sunt conectate la realitate, multe dintre personaje fiind inspirate de oameni pe care autorul i-a cunoscut. El susține că Sophie este o combinație între Maria Șarapova, Madonna și el însuși.

Când vorbește despre scopul cărților sale, caută întotdeauna să își înțeleagă cititorii. „Nu au nicio idee cum să trăiască la nivelul așteptărilor. Asta vreau să redau: cu ce se confruntă în general copiii astăzi“, a transmis autorul pentru Harvard Magazine.

Tot din aceeași revistă aflăm că o altă sursă de inspirație a poveștilor lui Chainani provine din copilăria lui din Key Biscayne. „Eram Agatha“, spune el. „Poate credeam că sunt Sophie, dar eram de fapt Agatha.“

În copilărie, i-au plăcut animațiile Disney și cărțile lui Roald Dahl. În adolescență asculta non-stop Madonna. Iar până să ajungă la Harvard, era extrem de fascinat de povești și, mai ales, de personajele negative feminine. „Un personaj feminin negativ este mult mai inteligent decât unul masculin.“ „Răutatea personajului feminin nu se bazează pe violență pură.“

Cred că elementele cele mai importante în Școala pentru Bine și Rău sunt contrastele, lucru care se vede și în volumul O lume fără prinți. Cartea este înțesată de simboluri. Fiind rugat să explice de ce a folosit lebedele în această serie, Soman Chainani a răspuns astfel: „Îmi plac dualitatea și întrebările pe care le ridică lebedele despre frumusețe și urâțenie. Pe de o parte, puii de lebădă pot fi hidoși înainte să devină niște ființe maiestuoase. Pe de altă parte, mă tot întreb care e mai frumoasă: lebăda albă sau lebăda neagră? Lebăda albă, pentru că este un standard de frumusețe sau lebăda neagră, pentru că este atât de rară?“

ȘTIAI CĂ există un canal de YouTube unde poți vedea și afla mai multe despre procesul creației, interviuri, întâlnirile autorului cu editorul, trailere de carte și altele despre universul Școlii pentru Bine și Rău? Canalul se numește EverNeverTV.

O recenzie de Felicia Irimia, redactor Arthur

• Traducere din engleză de Mihaela Sofonea
• Ilustrații de Iacopo Bruno
• Colecţie: Orange Fantasy