Recenzie "Ca peştele în copac", Lynda Mullaby Hunt
Dislexia este o tulburare la citit, manifestată prin incapacitatea de a recunoaşte literele, de a le potrivi în cuvinte şi apoi în propoziţii. Personajul principal din Ca peştele în copac, Ally, o descrie aşa:
„Mă apucă durerea de cap de fiecare dată când mă uit prea mult la strălucirea literelor negre pe foaia albă.”
„Oricât m-am rugat, m-am străduit şi am sperat, pentru mine cititul semănă în continuare cu încercarea de a găsi un înţeles în pastele-alfabet din supă.”
„Literele de pe afiş seamănă cu nişte gândaci negri care se plimbă pe perete. Probabil că pe multe le-aş putea ghici, dar mi-ar trebui o grămadă de timp. Iar când sunt agitată nici nu se pune problema. Creierul mi se goleşte ca o foaie de hârtie de pe care ai scuturat cuvintele. Devine neted şi alb.”
„Cititul este pentru mine ca atunci când scap un lucru şi degetele mele se reped să-l prindă şi chiar când cred că am reuşit, îmi dau seama că nu.”
Ally este foarte deşteaptă, însă nu poate citi. Nu ştie de ce nu poate citi, pentru că nu a mărturisit vreodată cuiva acest neajuns, chiar dacă a schimbat 7 şcoli în 7 ani şi toţi profesorii ei cred că nu se străduieşte suficient. Ally este hărţuită la şcoală, nu are prieteni şi se simte foarte singură, chiar şi acasă. Singurul care o înţelege e fratele ei mai mare, pasionat de mecanică, dar la fel de neştiutor în ale cititului ca şi ea.
Viaţa lui Ally se schimbă în momentul în care la clasa ei vine un nou profesor, domnul Daniels. Acesta îşi dă seama de dificultăţile la citit pe care le întâmpină Ally şi face tot posibilul ca s-o ajute. De la jocuri special gândite pentru ea, la teme care să-i pună în valoare abilităţile pe care le are (talentul la desen, imaginaţia, creativitatea, vorbitul liber), domnul Daniels creează pentru Ally mediul propice pentru ca ea să înveţe să citească.
Pe măsură ce Ally învaţă să facă faţă provocărilor zilnice de la şcoală, se simte tot mai încrezătoare, îşi face prieteni şi devine tot mai apreciată de colectivul clasei. Este în continuare necăjită de fetiţa populară, dar lui Ally nu-i mai pasă aşa de tare ca înainte, pentru că acum ştie că, deşi oamenii îi spun „înceată”, acest lucru nu o defineşte pe ea ca persoană:
„Lumea se poartă de parcă înceată la citit ar defini tot ce se ascunde înăuntrul meu. De parcă aş fi o conservă de supă pe care oamenii pot citi îngredientele ca să afle totul despre mine. Dar sunt o mulţime de lucruri legate de supă care nu pot apărea pe etichetă, de exemplu cum miroase, ce gust are şi faptul că te încălzeşti când o mănânci. Nu se poate să nu fiu şi eu mai mult decât un copil care nu poate să citească bine.”
Domnul Daniels este adultul acela de care orice copil cu o deficienţă de învăţare are nevoie. Este atent la fiecare elev şi îi acordă atenţia de care are nevoie. El reuşeşte să vadă la Ally ceea ce nu au văzut ceilalţi profesori: talent şi inteligenţă, disimulate în spatele unei atitudini sfidătoare menite să ascundă problemele pe care le are.
Domnul Daniels nu crede, la fel ca toţi ceilalţi, că e suficient ca Ally să muncească un pic mai mult ca totul să fie bine, pentru că el ştie că fiecare copil e diferit şi are nevoi şi provocări diferite:
„Fiecare este deştept în felul lui. Dar dacă judeci un peşte după abilitatea lui de a se căţăra într-un copac, va trăi toată viaţa crezând că e prost.”
Ca peştele în copac face parte din colecţia Smart Blue a editurii Arthur, cărţi care adună între coperţile albastre poveşti despre copii cu diferite tipuri de nevoi speciale şi călătoria lor spre integrare, acceptare şi maturizare.
Un text de Laura Frunză
Ca peștele în copac, Lynda Mullaby Hunt
- Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu
- Colecția Smart blue
- Editura Arthur, 2018