Nu contează cine ești sau cum arăți atâta vreme cât te iubește cineva
Roald Dahl (1916 - 1990) este unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori britanici și pe bună dreptate considerat povestitorul numărul unu din întreaga lume.
Programul lui zilnic de lucru era unul foarte strict. Îşi lua micul dejun în pat şi îşi citea corespondenţa. La 10.30 făcea o plimbare prin grădină până la căsuţa unde obişnuia să scrie şi lucra până la ora 12.00, când se întorcea pentru masa de prânz - un gin tonic, urmat de salată de creveţi norvegieni cu maioneză. La sfârşitul fiecărei mese, Roald şi familia sa mâncau o tabletă de ciocolată dintr-o cutie roşie de plastic. După un pui de somn, îşi lua un termos cu ceai şi se întorcea în căsuţă, unde lucra de la ora 16.00 până la ora 18.00. La ora şase fix mergea casă pentru cină. Scria întotdeauna numai cu un anumit tip de creion: galben cu gumă la capăt. Înainte de-a se apuca de lucru, Roald Dahl se asigura că are şase creioane ascuţite în apropiere. În două ore, acestea se toceau şi erau ascuţite din nou.
Roald Dahl a fost un vizionar al secolului în care a trăit și a lăsat omenirii unele dintre cele mai apreciate povești pentru copii. Scrise în stilul său caracteristic, cu mult umor negru și situații înfricoșătoare, cu finaluri imprevizibile, cărțile lui Dahl abundă în personaje negative care îi tratează necorespunzător pe copiii, dar și de personaje bune care le vin în ajutor. Scriitorul apelează la magie în toate poveștile sale, care mai întotdeauna au un tâlc ascuns și sunt construite anume pentru ca cititorii să tragă învățături de pe urma lor.
Una dintra aceste cărți este și Vrăjitoarele. Romanul spune povestea unui băiat curajos care luptă alături de bunica lui împotriva vrăjitoarelor care urăsc de moarte copiii din lumea întreagă. De aproape 40 de ani de la prima publicare, această poveste este o prezență constantă pe listele celor mai înfricoșătoare cărți pentru copii (fiind recomandată mai ales în preajma Halloween-ului).
„Pentru copii, o vrăjitoare adevărată e mai primejdioasă ca toate creaturile de pe pământ. Ce o face de două ori mai periculoasă e faptul că ea nu pare periculoasă. Și chiar când îi cunoști toate secretele (despre care vei afla într‑o clipă), tot nu poți fi sigur dacă ai în fața ochilor o vrăjitoare sau doar o doamnă drăguță. Dacă un tigru ar putea să se prefacă în asemenea măsură încât să semene cu un dulău care dă din coadă, atunci te‑ai duce la el și l‑ai mângâia pe cap. Iar cu asta ți‑ai pecetlui sfârșitul. La fel stă treaba și cu vrăjitoarele. Toate arată ca niște doamne simpatice.”
Din pricina caracterului dualist al poveștilor sale, Roald Dahl a dezvoltat o relație de iubire-ură cu bibliotecarii din lumea întreagă, care fie îi adorau cărțile, fie le detestau. Câțiva au mers până la a interzice Vrăjitoarele, pe motiv că ar fi o carte misogină, deși bunica băiatului este un personaj feminin absolut minunat,
Pe când era copil, Roald Dahl obișnuia să-și petreacă vacanțele de vară împreună cu familia sa în Norvegia, unde asculta fascinat înainte de culcare povești locale despre magie și vrăjitorii. Multă vreme, autorul nu a intenționat să pună pe hârtie aceste detalii din propria copilărie, însă în versiunea inițială a cărții Vrăjitoarele a inclus trei capitole autobiografice, pe care editorul său l-a sfătuit să le păstreze pentru o carte separată - și astfel s-a născut Boy: Tales of Childhood. Publicat în 1984, volumul este o incursiune amuzantă și pe alocuri grotescă în copilăria timpurie a lui Roald Dahl. Totodată, se crede că bunica din romanul Vrăjitoarele a fost inspirată de propria sa mamă.
„Bunica mea e norvegiană. Norvegienii ştiu totul despre vrăjitoare, fiindcă Norvegia, cu pădurile ei negre şi munţii ei îngheţaţi, e locul de unde se trag primele vrăjitoare. Părinţii mei au fost şi ei norvegieni, dar, pentru că tatăl meu avea treburi în Anglia, eu m-am născut şi am trăit acolo şi am început să merg la o şcoală englezească. De două ori pe an, de Crăciun şi în vacanţa de vară, mergeam în Norvegia ca s-o vizităm pe bunica. Bătrâna, din câte înţelegeam eu, era singura rudă în viaţă pe care o mai aveam din partea ambilor părinţi. Era mama mamei mele şi o iubeam tare mult. Când eram împreună vorbeam fie norvegiană, fie engleză. Nu conta limba. Le vorbeam la fel de bine. Şi trebuie să recunosc că mă simţeam mai apropiat de bunica decât de mama mea.”
Dintre toate cărțile lui Roald Dahl, cel mai controversat final îi aparține acestui roman. Autorul a fost revoltat când a aflat că, în versiunea ecranizată în 1990 cu Angelica Huston în rolul Înălțimii Sale Marea Vrăjitoare, finalul său neobișnuit a fost schimbat — ba chiar a cerut să-i fie scos numele de pe genericul filmului, în semn de protest.
„— Pot să te întreb ceva, bunico?
— Întreabă‑mă orice, dragule.
— Cât trăiește un șoarece?
— Ah, a spus ea. Mă așteptam să mă‑ntrebi asta.
S‑a așternut liniștea. Bunica ședea acolo, fumând pierdută și uitându‑se la foc.
— Ei, bine, am insistat. Cât timp trăim noi, șoriceii?
[…]
— Păi, un șoarece obișnuit nu trăiește decât trei ani, a spus ea. Însă tu nu ești un șoarece obișnuit. Tu ești o persoană‑șoarece, iar ăsta‑i un lucru cu totul diferit.
— Cât de diferit, bunico? am întrebat. Cât trăiește o persoană‑șoarece, bunico?
— Mai mult. Mult mai mult. O persoană‑șoarece trăiește cel puțin de trei ori mai mult decât un șoarece obișnuit, a răspuns bunica. Adică vreo nouă ani.
— Bine! am strigat eu. E super! Asta‑i cea mai bună veste pe care‑am primit‑o vreodată!
— De ce zici asta? a întrebat ea surprinsă.
— Pentru că nu mi‑ar plăcea să trăiesc mai mult decât tine, am spus eu. N‑aș suporta să aibă grijă de mine altcineva.”
În 1983, anul în care a fost publicată, cartea Vrăjitoarele a câștigat trei premii: New York Times Outstanding Books Award, Federation of Children’s Book Groups Award și Whitbread Best Children’s Novel Award. Roald Dahl a fost încântat de câștigarea celui din urmă pe care îl considera cel mai valoros dintre premiile literare. Banii câștigați au fost donați Căminului Oxford pentru copii bolnavi.
Vrăjitoarele, Roald Dahl
Ilustrații de Quentin Blake
Traducere din limba engleză de Adrian Oțoiu
Serie de autor Roald Dahl
Editura Arthur, 2022
