Nava spațială din livada de meri (recenzie)

Fascinația față de imensitatea și necunoscutul Universului a fost adesea unul dintre subiectele cele mai explorate atât în literatură, cât și în cinematografie. La fel ca alți scriitori, și Louis Slobodkin și-a imaginat o posibilă întâlnire între un pământean și un locuitor al unei planete îndepărtate și misterioase. Astfel a luat naștere seria pentru copii Nava spațială din livada de meri, publicată în decurs de douăzeci de ani, între 1952 și 1972, ce cuprinde cinci volume. Seria poartă numele primului volum, în care facem cunoștință cu Eddie Blow și Marty, un omuleț de pe planeta Martinea.

Ca în fiecare vară, Eddie, un băiat de unsprezece ani și jumătate, merge în vacanță la ferma bunicii. Acolo, ajută la treburile gospodăriei, pescuiește, citește, face drumeții sau se îngrijește de livada de meri. Vacanța lui e pe cale să devină una cu totul neobișnuită însă, căci într-o noapte, din senin, în livada de meri a bunicii aterizează o navă spațială. Și nu orice navă, ci una care funcționează cu ajutorul unei misterioase energii secrete cunoscută doar pe Martinea, o planetă de dincolo de orbita soarelui. La bordul navei se află Marty, un omuleț ambițios ce se pregătește să devină explorator și om de știință. Misiunea lui Marty este să descopere America, dar pierderea sârmei de zurianomaticrom ce eliberează misterioasă energie secretă Z face ca nava să nu mai poată fi pusă în mișcare și planul lui Marty să eșueze.

În răstimpul petrecut pe Pământ, Marty învață multe lucruri de la Eddie. Află ce înseamnă să fii cercetaș, cum să fii un bun coechipier, de ce nu e important să câștigi, ci cum câștigi, care e înțelesul multor cuvinte și, mai presus de orice, ce înseamnă o prietenie adevărată.

Traducere din engleză de Alex Moldovan şi Mariana Buruiană

Poveștii lui Slobodkin nu-i lipsesc nici scenele de umor. Supărat că nu-și găsește bobina de sârmă, Marty începe să suspecteze că animalele din ograda bunicii i-au ascuns-o sau, și mai rău, i-au mâncat-o. Așa că, după ce se asigură că gânsacul nu e un spion al armatei Statelor Unite, micuțul martinean se lansează într-o operațiune de urmărire a gânsacului și a țapului, principalii suspecți.

Citind biografia lui Louis Slobodkin, aflăm că, pe lângă scriitor, ilustrator și sculptor, acesta a fost și un mare iubitor al cărților încă din copilărie. Lucrând ca liftier pentru a-și asigura supraviețuirea, Slobodkin mărturisește că bloca intenționat liftul între etaje pentru a avea răgaz să citească volumele pe care le îndrăgea.

Astăzi, propriile lui cărți ar merita să ne oprim puțin din ce facem: bucuria unei povestiri clasice și senine, ilustrată cu grijă de autor, nu trebuie să ocolească pe nimeni, fiindcă ea se adresează cititorilor de toate vârstele.

Un text de Anamaria Omer