Mică istorie a unui secol mare

Mică istorie a unui secol mare este un proiect coordonat de Monica Onojescu în cadrul Lecturiadei 2018. O lecturiadă este un concurs tematic, online şi offline, care are loc anual în cadrul programului Cercuri de lectură susţinut de Asociaţia Naţională a Profesorilor de Română. O lecturiadă are, de obicei, o tema prestabilită, iar tema anului 2018 a fost Istoria românilor din ultimul secol, împărţită pe trei secţiuni:

- Istorie în cărţi: concurs de recenzii şi prezentări de cărţi cu tematică istorică.

- un concurs de scriere de ficţiune istorică.

- un concurs de portofolii cu tema „100 de ani de istorii ale familiei mele”.

Mică istorie a unui secol mare a apărut ca reacţie la acest concurs. Participanţii de clasele primare sau gimnaziale nu găsiseră cărţi cu personaje-copii care să fi trăit în vremea Marii Uniri sau a celor două Războaie Mondiale, în România, aşa că Monica Onojescu s-a gândit să invite scriitorii din România să scrie câte o poveste care să se încadreze în tema lecturiadei. După ce a strâns toate poveştile, la sugestia editurii, a organizat ateliere de ilustraţie, împreună cu ilustratori cunoscuţi, în cadrul cărora copii de la 8 la 18 ani au ilustrat cartea, folosind colaje şi desene.

Volumul cuprinde 20 de poveşti a căror acţiune se petrece în ultima sută de ani în România. Predomină poveştile din comunism, semn că acesta este încă o rană vie în sufletul românilor, o epocă puţin cunoscută de tinerii de acum, dar nicicând uitată de cei care i-au suportat consecinţele. Poveştile despre lipsuri, foamete, lucruri cumpărate pe sub mână, securitate şi turnători, muncă patriotică, rezistenţa anti-comunistă, festivităţi grandioase şi omagii aduse conducătorului „iubit” reuşesc să creioneze tabloul sinistru al acelor vremuri. Dacă vom cunoaşte istoria, nu o vom putea repeta, iar copiii trebuie să ştie cum a fost, ca să nu mai permită nimănui vreodată să trateze acest popor aşa cum a fost tratat înainte de 1989.

Poveştile de la revoluţie sau de după 1990 sunt puţine, dar răscolitoare. Cel puţin povestea despre mineriadă e şocantă. Iată încă un episod din istoria neagră a României care nu trebuie uitat niciodată!

Poveştile mele preferate sunt cele despre anii 1916-1918. Simona Antonescu reconstruieşte experienţa unui băiat de 13 ani care îşi doreşte să fugă la Alba Iulia să fie martor la Marea Unire, iar Anca Haţiegan surprinde emoţia unei copile refugiate la Iaşi în timpul Primului Război Mondial, care primeşte un cadou preţios din partea Reginei Maria.

Tonul relatărilor oscilează. Unele sunt amuzante, altele triste, iar altele înfiorător de dureroase. Unele îţi stârnesc o vagă nostalgie, mai ales dacă eşti născut şi crescut în comunism şi asociezi acea perioadă cu o copilărie şi o adolescenţă pline de năzbâtii frumoase, altele îţi scurmă în suflet cu o gheară de fier. Unele au ca personaje copii, altele adolescenţi sau tineri. Adulţii apar în context, sunt părinţi, bunici, profesori, dar nu personaje principale. Istoria aceasta este despre şi pentru copii.

Cu siguranţă orice copil de peste 12 ani interesat de istoria României va găsi această carte pe placul lui.

Un text de Laura Frunză

Mica istorie a unui secol mare

Coord. Monica Onojescu

Editura Arthur, 2018