Interviu cu Oltea Enache despre „Coțofenele clănțănitoare"
Oltea Enache s-a născut pe 8 mai 1994 în București. Prima oară și-a dorit să scrie la vârsta de unsprezece ani. Pentru că nu-i place să piardă timpul, doisprezece ani mai târziu a pus stiloul pe foaie și a început să contureze primele personaje înaripate. Ca să aflăm mai multe despre cum a ajuns să scrie și să ilustreze cartea Coțofenele clănțănitoare (Vlad și Cartea cu Genius, 2021), i-am luat un mic interviu.
Cine este Oltea Enache și cum a ajuns ea scriitoare-ilustratoare de cărți pentru copii?
Scrisul și desenatul au făcut mereu parte din mine, parte din ceea ce îmi doream să fac de când mă știu. În mod normal te gândești că scriitori au avut o pasiune foarte mare pentru citit care s-a transformat într-o pasiune pentru scris. Însă la mine a fost invers: am avut o pasiune pentru scris care s-a transformat într-o pasiune pentru citit. Cărțile de copii mi-au dat posibilitatea să combin scrisul și desenatul.
Ce cărți te pasionau în copilărie?
În copilărie nu eram cine știe ce cititoare, mă uitam la ilustrații și îmi inventam propria poveste despre ele. Mă distrez copios revăzându-le acum pentru că povestea pe care mi-o imaginam este foarte diferită de cea din carte. Pe atunci eram mai interesată să mă joc cu noroi, să construiesc obiecte neobișnuite sau să tricotez.
Care ar fi cele mai importante lucruri pe care le-ai descoperit scriind și ilustrând cartea „Coțofenele clănțănitoare”?
Cel mai mult m-a surprins să învăț că scrisul, în special al unei cărți ilustrate, este de fapt o muncă de echipă. Aveam impresia că scriitorii se retrag dintre oameni pentru a scrie. Poate autorii mai experimentați ca mine pot să facă asta, dar eu am avut nevoie de ochi și urechi proaspete care să îmi spună cum sună povestea la prima citire. Atât la scris, cât și la ilustrații am avut corectori și prieteni minunați care au adus cartea la nivelul la care este.
De ce neapărat un stol de coțofene? Au legătură cu vreo întâmplare amuzantă / memorabilă pe care ai trăit-o?
Am scris despre un stol de coțofene, pentru că așa ne zice tatăl meu mie și surorii mele. M-a distrat să le dau o viață și personalitate proprie.
Ce ne poți spune despre moștrofont?
Moștrofontul este partea mea preferată din carte pentru că este cea mai fantastică. Am auzit cuvântul la părinții mei și descrie un tip de hașură care se folosea la desenele tehnice înainte de existența calculatoarelor. Între timp acea hașură nu se mai folosește, dar mi-a plăcut cum suna cuvântul, așa că l-am refolosit. Dacă te întrebi cum arată hașura ajunge să te uiți în carte, moștrofontul este umplut cu hașură de tip moștrofont.
... degeaba umpli un text cu lecții profunde dacă la finalul lui ascultătorii au adormit
Cu ce ai vrea să rămână copiii după ce au citit și răscitit cartea?
Sper, în primul rând, să îi amuze, pentru că degeaba umpli un text cu lecții profunde dacă la finalul lui ascultătorii au adormit. Un text plăcut, în schimb, va fi explorat mai îndeaproape.
În al doilea rând am vrut să arăt că uneori oamenii sunt prost dispuși doar pentru că aleg ei să vadă lucrurile într-o lumină proastă, iar această perspectivă poate fi schimbată în bine.
Mai sunt și alte idei de explorat, dar nu vreau să stric surpriza.
Ai „suferit” vreodată de blocajul scriitorului / ilustratorului? Dar de al cititorului?
Eu în general sufăr mai degrabă de afluxul scriitorului și al ilustratorului. Am prea multe idei și încerc să le pun pe toate în pagină. A trebuit să învăț că este mai bine să ai o idee pe care să o duci până la capăt decât șapte începute.
Blocajul cititorului l-am avut pe deplin. În special când era vorba de lecturi obligatorii la școală, iubesc cititul, dar nu prea mă atrag lecturile realiste. Așa că multe dintre ele mi-au dat bătăi de cap. Cărțile care se joacă cu imaginația, în schimb, le devorez.
Dacă Trofeul Arthur te-a ajutat să debutezi, ce povești vor urma? Îți dorești să continui în aceeași zonă de literatură pentru copii?
Simt că nu eu îmi aleg temele, ci ele mă aleg pe mine. Momentan mă bântuie niște idei noi pentru cărți de copii, dar sunt deschisă și la alt fel de teme pe viitor.