Adina Rosetti a adus-o la viață pe Domnișoara Poimâine, cu care ați făcut cunoștință în cele două albume ilustrate: Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul și Crăciunul Domnișoarei Poimâine și în cele două volume (de până acum) ale Cronicilor Domnișoarei Poimâine. A cofondat De Basm, Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți, predă cursuri de storytelling și face ateliere pentru copii. Adinei îi plac marea, vacanțele, mersul prin librării și, cum v-ați prins deja, cărțile și zilele de poimâine. Mai jos puteți citi un interviu cu Adina Rosetti despre cea mai recentă dintre cărțile sale: Întâiul meu cuvânt de pionier, ilustrată de Dan Ungureanu, dar și despre noua ediție a volumului De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?... și alte 10 întrebări fantastice, conținând ilustrații semnate de Cristiana Radu.

Credit foto @ Cornel Brad

Sunt voci care susțin că literatura română de după 1990 a fost tributară trecutului recent, că autorii s-au dedicat prea mult perioadei de dictatură, că sunt prea grele rafturile cu proză despre comunism. Un alt volum recent publicat, Întâiul meu cuvânt de pionier, este o carte despre comunism, de data asta adresată (în principal) copiilor. Cum a apărut acest proiect și cui i se adresează?

Dimpotrivă, eu cred că avem prea puține cărți care tratează acea epocă, la cât de mult avem de recuperat! Apoi, deși înțeleg nevoia critică a categorisirii, am o reticență în a împărți astfel literatura pe teme. O carte poate fi „despre comunism”, cum la fel de bine poate fi în același timp despre dragoste sau, în sens mai larg, despre natura umană. Până la urmă, este doar fundalul istoric al unei povești bune. Revenind la literatura pentru copii, volumul Întâiul meu cuvânt de pionier s-a născut, ca mai toate cărțile mele, dintr-o experiență și nevoie personală. Pe de o parte, mi-am petrecut primii 10 ani de viață în Epoca de Aur, deci copilăria mea este impregnată cu povești și experiențe, cu mirosuri și senzații, cu emoții și amintiri din acea perioadă. Povestea Adei e construită din mici frânturi ale vieții mele de copil, legate împreună de un fir narativ imaginar. Pe de altă parte, copiii mei au fost mereu curioși în legătură cu „viața în comunism” și ascultau extrem de intrigați poveștile mele din acea perioadă. Pur și simplu unele lucruri sunt de neconceput pentru copiii de azi: „Aveați doar 10 minute de desene animate? Dar de ce stăteați la coadă? Păi dacă nu era bine, de ce nu protestați?” M-am gândit că această poveste ar putea lămuri puțin și curiozitățile altor copii sau chiar ar putea naște și mai multe întrebări din partea lor, discuții cu părinții, bunicii, profesorii, ceea ce până la urmă e cel mai bun lucru pe care mi-l imaginez de la o carte.

Abordând o temă rar frecventată de scriitorii români de literatură pentru copii, ai intrat pe un teren cu multe posibilități de mișcare. Cu multă libertate, cum ar spune Ștefănescu Ada, protagonista cărții. Cum ai făcut decupajul temporal și, mai ales, cum ai reușit să adaptezi realități, cuvinte, personaje, bancuri, astfel încât să fie pe înțelesul unor cititori care nu numai că nu au trăit acele vremuri, dar poate nici nu au auzit vreodată că ar fi existat?

Povestea a curs foarte natural. Spre deosebire de celelalte cărți ale mele, la care am scris luni sau chiar ani, de data asta textul a „țâșnit” pur și simplu în câteva zile. Nu știu să spun exact cum am topit „realități, cuvinte, personaje, bancuri”, cum spui tu, e ca un proces alchimic greu de explicat. Însă, având experiența unei alte cărți, Aiurea-n tramvai, cu expresii din limba română care sunt apoi explicate într-o legendă la final, am știut de la bun început că volumul va avea un glosar de termeni, din care copiii să afle explicațiile și contextul unor amănunte din carte: ce-i aia Alimentara sau Romarta Copiilor, ce însemna aparatul represiv al Securității, care e diferența între RDG și RFG etc. Desigur, sunt doar niște explicații sumare, ideea ar fi ca lectura să fie cumva însoțită de discuții cu adulții din jurul lor.

La fel ca-n basme, tot recent a apărut și cea de-a treia carte, o nouă ediție, revăzută, a volumului De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?... și alte 10 întrebări fantastice. „Ce se întâmplă cu un broscoi pe care nu-l pupă nicio prințesă?” și „De unde vin polonicele?” sunt întrebările (și răspunsurile) mele preferate. Cum au apărut aceste întrebări în viața ta și cum ai găsit cheile pentru a le dezlega?

Întrebările au apărut în copilăria mea și-apoi, mai târziu, în cea a copiilor mei. Asta cu polonicul era obsesia mea, îmi plăcea la nebunie cum sună cuvântul! Am scris cartea când copiii mei erau la vârsta obsedantului „de ce?”, de altfel cele mai multe întrebări și răspunsuri sunt construite în jurul unor de ce-uri cât mai amuzante, în care personaje din basmele clasice sunt aduse în contemporan: balaurii au tablete ca să nu-și mai bată capetele, Făt-Frumos își cumpără mașină, spiridușii merg la școală și au de făcut lecții la mate, zmeii au o slăbiciune pentru dulciuri și așa mai departe. M-am amuzat foarte mult scriind cartea asta și știu că și copiii se amuză citind-o.

Pentru Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul și De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?... ai colaborat pentru ilustrații cu Cristiana Radu. Întâiul meu cuvânt de pionier este ilustrat de Dan Ungureanu. Dacă în Crăciunul Domnișoarei Poimâine eram deja familiari cu felul cum arată Regatul Timpului și locuitorii lui, cartea despre pionieri (re)construiește o lume nouă, în care detalii ca teul de spălat pe jos sau picioarele umflate ale Elenei Ceaușescu spun la rândul lor alte povești. Cum au decurs aceste colaborări și cât de mult te-ai implicat în conturarea personajelor și a universului lor?

Cristiana Radu a fost prima ilustratoare cu care am colaborat și cred că impulsul de a pune pe hârtie o poveste pentru copii i se și datorează, într-o anumită măsură, pentru că eu nu mă gândisem până atunci să public. Ne-am aruncat împreună în această aventură și am ajuns acum la a treia carte - Crăciunul Domnișoarei Poimâine. Cristiana are un univers vizual aparte, o atenție extraordinară la detalii, desenele ei sunt bogate, minuțioase, pline de sensibilitate, o adevărata dantelărie în care te poți pierde, descoperind mereu ceva nou. Încă mi se întâmplă să privesc pagini ilustrate de ea și să observ detalii pe care nu le observasem la prima vedere.

Dan Ungureanu, cel care semnează ilustrațiile pentru Întâiul meu cuvânt de pionier, este pentru mine o revelație extraordinară. Îi știam lucrările, știam că a colaborat la multe cărți cu Editura Arthur și cumva m-am gândit că ar fi o alegere foarte potrivită pentru acest proiect, așa că m-am bucurat foarte mult că a acceptat. Ce a urmat mie mi-a depășit toate așteptările! Este extraordinar felul în care a dus pur și simplu povestea la un alt nivel, redând spiritul epocii, dar în același timp punând un filtru de imaginație și de emoție într-un stil aproape suprarealist. În fiecare pagină veți găsi un mic detaliu neașteptat și plin de umor și candoare. Îmi doresc mult să continui aventurile Adei într-o altă poveste însoțită de ilustrațiile lui Dan!

A consemnat Oana Purice, Book Industry

 Întâiul meu cuvânt de pionier                                     De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?...

                                                                                        și alte 10 întrebări fantastice

Ilustrații de Dan Ungureanu                                            Ilustrații de Cristiana Radu

Editura Arthur, 2021                                                       Editura Vlad și Cartea cu Genius, 2021