Dosarul clopoțeilor de Crăciun. Al doilea caz al detectivilor Aerieni
Niciun Crăciun nu e perfect fără o carte bună, iar dacă mai e și polițistă și amuzantă, atunci avem, cu siguranță rețeta unui Crăciun pe placul multor cititori pasionați.
Dosarul clopoțeilor de Crăciun este o carte pentru copii, care le va plăcea și adulților. Are toate ingredientele necesare pentru a captiva ambele categorii de cititori: copii haioși, un mister care așteaptă să fie dezlegat, niște tipologii de personaje pe care adulții le vor recunoaște cu ușurință, și multe aventuri prin zăpadă, desigur.
Totul pornește de la Festivalul Iernii, un târg de Crăciun pe care Primăria insistă să-l organizeze în fiecare an în parcul din oraș. Dornic să-și atragă electoratul de partea sa și să câștige și ceva bani, primarul propune organizarea unei tombole cu clopoței: fiecare vizitator al târgului trebuie să aducă un clopoțel, în schimbul căruia va primi un număr, iar în Ajunul Crăciunului, la Tombola Clopoțeilor, se vor putea câștiga premii constând în calculatoare și chiar cheia unei mașini de lux.
Dar când pui în schemă un primar corupt, un târg de Crăciun eșuat și niște copii care vor musai să câștige premiile promise, ce credeți că iese?
Vă spun eu, o super distracție!
Toți cei trei mii de clopoței înscriși la tombolă se fac nevăzuți peste noapte, iar Detectivii Aerieni sunt pe poziție să-i recupereze, ocazie cu care descoperă și alte matrapazlâcuri făcute de primar și de acoliții lui.
Personajele adulte par ieșite dintr-un sitcom făcut pentru cei mari: un primar uns cu toate alifiile cu alură de imbecil, un funcţionar dubios care învârte tot felul de chestii, o secretară serviabilă, angajată de tăticu’ la primărie, un afacerist descurcăreţ care aproape că ține târgul singur, un zdrahon proaspăt eliberat din puşcărie în rolul lui Moş Crăciun și un electrician angajat pe baza unei diplome false.
Copiii sunt foarte simpatici și ușor de îndrăgit: avem personaje precum autoritarul, informatul, forțosul și ștrengarul, care, împreună, fac o echipă redutabilă.
Teo are 12 ani, se crede șeful incontestabil al echipei și e mereu stresat și serios. Porecla lui e Marlou, după detectivul Phillip Marlowe, personajul creat de scriitorul Raymond Chandler.
Ada e o puștoaică de 11 ani, foarte deșteaptă, un fel de lider intelectual al grupului. O admiră pe Jessica Fletcher, faimoasa protagonistă a serialului polițist Verdict: Crimă și și-a luat porecla Gesicaflecer.
Bobo are și el unsprezece ani și nu e nici șef, nici din cale afară de isteț, dar ce-i lipsește la capitolul deducție compensează prin forță fizică. El habar nu are de detectivi, dar a auzit de Columbo, protagonistul serialului omonim din anii ‘70, așa că își spune Bolumbo.
Bibi e fratele mai mic al lui Bobo, pe care echipa încearcă mereu să-l țină departe de cazurile lor, dar care sfârșește – în belele – prin a ajuta mai mult decât spera cineva. Bibi e fan Scooby-Doo, așa că își spune Scupidu. Celor patru copii li se mai alătură și un câine, care poartă numele celui mai faimos detectiv al tuturor timpurilor, Sherlock Holmes.
Partea cea mai distractivă e că, pe dos faţă de o carte poliţistă pentru adulți, cititorii-copii îşi vor da seama din timp unde și de ce au dispărut clopoţeii şi cine se află în spatele incidentelor nefericite din târgul de Crăciun. Numai detectivii noștri, „angajaţi” să desluşească misterul dispariției clopoțeilor, par să nu mai ajungă odată la aceeași concluzie ca cititorii! Până și micul Scupidu s-a prins unde sunt clopoțeii și tot încearcă să le spună și celorlalți ce a aflat, dar, pe motiv că e mic și nu știe nimic, nu e băgat în seamă de cei mari.
Recomand Dosarul clopoțeilor de Crăciun copiilor de peste 9 ani, o vor citi repede, pentru că are multe dialoguri, un ritm alert, întâmplări amuzante și destul de multe subînţelesuri şi jocuri de cuvinte care să-i țină în priză pe cititori.
Un text de Laura Frunză
Dosarul clopoțeilor de Crăciun. Al doilea caz al detectivilor Aerieni, Ana Rotea,
Editura Arthur, 2016
