Cum să faci să citești și să fii cool în vacanța de vară - Alexandra Rusu

„Mi‑am dat seama cum o să fie în tabără imediat ce am văzut pancarta de la intrare:

TABĂRA KARTZULYA:

AJUTĂM MINȚILE TINERE SĂ SE COACĂ

ÎNCĂ DIN 1933

Mă scuzați, dar n‑am niciun chef să mi se coacă mintea. Cuvântul ăsta e scârbos. Îmi aduce aminte de chestia aia lipicioasă din care se face pâinea. Urăsc coca. Aș prefera ca mintea mea să fie bine prăjită, pudrată cu zahăr, apoi acoperită cu sos de ciocolată. La prima vedere, Tabăra Kartzulya arăta ca orice altă tabără de vară drăguță. Avea un lac mare unde puteai să înoți, un teren de baschet, unul de tenis, unul de baseball și altul de fotbal.” (fragment din Cum să faci să nu citești în vacanța de vară)

Dacă ești cool, devii tocilar. Și, dacă ești tocilar, devii cool. Cel puțin pentru o vară. Iată efectul acestei cărți extrem de amuzante (Cum să faci să nu citești în vacanța de vară de Tommy Greenwald), efect care ar trebui menționat undeva pe copertă – nu de alta, dar poate sunt tocilari care n-au niciun chef să devină cool.

Sunt într-un cantonament de fotbal, ca mamă-suporteriță (a se citi a cinșpea roată la autocar), printre băieți de 9 ani, toți căpitani de echipă la școlile lor. Tot ce am de făcut sunt filmulețe cu fazele tari din meciuri, iar în rest ar fi ideal să fiu invizibilă. N-am voie să strig de pe margine, pentru că nu e cool, și nici să citesc, pentru că... ați ghicit. Mulți dintre băieți sunt printre primii în clasele lor, iar eu îl cunosc personal pe unul pasionat și de penalty-uri, și de paleontologie, dar aici nu pomenim despre așa ceva.

Curând însă trișez, ca o adevărată mamă de fotbalist, și încep să citesc cartea asta simpatică despre un puști care e trimis într-o tabără de citit. De fapt, tabăra Kartzulya (a se citi ,,Cărțulia”) e o școală de vară deghizată – iar Charlie Joe, căpitanul echipei de baschet, miroase imediat chestia asta, dar acceptă pentru că vrea să le facă o bucurie părinților. Nimic nu-l pregătește pentru ce va găsi acolo: un program de citit aproape fără pauză, puști care vorbesc doar despre cărți și un meci de baschet imposibil de câștigat. După ce că trebuie să citească, Charlie mai trebuie și să-i antreneze pe tocilari împotriva unei echipe semi-profesioniste, condusă de marele său rival, Teddy Spivero, aflat întâmplător în tabăra vecină. Care nu e o școală de vară, ci un... cantonament. Iar tot ce știu tocilarii despre baschet se rezumă la: ,,O minge de baschet este corect umflată când sare înapoi cu 60 de procente din înălțimea de la care a fost aruncată.”

Probabil că v-ați făcut deja o idee. Cea mai interesantă parte a cărții e cea în care Charlie încearcă să-i ,,dez-tocilărească” pe tocilari, iar ei încearcă să-l facă pe Charlie să-și descopere tocilarul ascuns – chiar și prietena lui bună, Kate, susține că el ar fi în secret un mare iubitor de cărți. La un moment dat, fiecare trebuie să-și aleagă o carte despre care să scrie, iar Charlie pune mâna pe un volum de care se tem chiar și tocilarii: Lech Wałęsa – Drumul spre democrație. O alegere radicală, ca să zicem așa, care îi impresionează pe profesori. În mod surprinzător (sau nu), nimeni altcineva nu și-a mai ales o carte despre comunism, solidaritate și Europa de Est, așa că Charlie este invitat să scrie și un articol, imediat ce o termină.

Când să încep capitolul despre ce descoperă Charlie în carte, se termină cantonamentul real – cel în care mă aflu. Fundașul stânga al echipei Lazio Celesti pune mâna pe carte, citește textul de copertă, o deschide și nu o mai lasă. Doar de la el mai aflu ce se petrece în partea a doua, printre chicoteli, perne aruncate de încântare și citate de consolare. ,,Înțelegi că ești pe cale să devii un tocilar, nu?” îl întreb răutăcios, în speranța că voi vedea cartea înapoi. ,,Nu ești tocilar dacă citești în vacanță o singură carte.” ,,Nu, dar asta e a doua – și nici măcar nu suntem în iulie.” ,,De mâine, țin și mingea pe picior în timp ce citesc.”

Nu știu cum se va descurca Charlie cu cartea despre Lech Wałęsa, primul președinte al Poloniei ales în mod democratic, un om cu o poveste extraordinară. Poate că o să-i placă, poate că nu. Și mie mi s-a întâmplat să-mi pice în mână, pe la 10 ani, cărți istorice scrise pentru adulți (Regii blestemați, Spartacus). M-au captivat așa cum puține cărți pentru copii au făcut-o, rivalizând doar cu Morcoveață, Negruț și romanele cu indieni ale lui Karl May. Ca să înțelegeți exact, imediat după ce dădeam ultima pagină o reluam pe prima și citeam în buclă, până când știam cartea aproape pe dinafară. Din fericire, astăzi, cărțile pentru copii din librării sunt atât de multe și de variate, atât de faine și de amuzante, încât până și adulții le citesc uneori. Cum am făcut eu cu această carte – și nu-mi pare rău deloc. Rămâne să descoperiți voi cum i se pare lui Charlie cartea de istorie și cine câștigă meciul de baschet, băieții din cantonament sau copiii din tabăra de citit. Pentru vara asta, am un singur îndemn: let’s make reading cool again!

„În timp ce ne îndepărtam de tabără, m‑am uitat încă o dată în jur. Am retrăit totul: terenul de baschet unde i‑am bătut pe cei de la tabără Suspensor; Tabla de materii unde am lucrat la articolele pentru ziar; și lacul, unde Katie l‑a convins pe Doctor Mal să facă un compromis. Apoi m‑am uitat la steag, acolo unde tabăra începuse ciudat și unde se terminase, și mai ciudat, și unde – într‑un fel – devenisem un adevărat Kartzulyan.”

Cum să faci să nu citești în vacanța de vară | paperback

Autor: Tommy Greenwald

Ilustrator: J.P. Coovert

Traducere din limba engleză de Laura Sandu

Alexandra Rusu este editor de carte, digital copywriter, cofondator Booktopia.ro, scriitoare. A studiat literatura la București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, și la Berlin, European College of Liberal Arts. A publicat în Evenimentul zilei, New York Times Book Review, Cosmopolitan, The Institute și în antologia De la Waters la Similea: Oameni cool scriu despre muzica lor (2013). În 2017 i-a apărut Cartea năsoaselor, un basm pentru copii mari.