Cele mai importante momente din mitologia nordică rescrise de Neil Gaiman

Eroii mitologici, poveștile lor ieșite din comun, faptele și puterile lor au fascinat din totdeauna. Încă de dinainte de a fi adunate și așternute pe hârtie, mitologiile diferitelor  popoare au adus împreună oamenii la gura sobei, le-au explicat inexplicabilul, le-au înflăcărat imaginația și i-au făcut să viseze.

Mitologia nordică este de o bogăție intimidantă, care nu dublează panteonul grecesc, ci, prin originalitatea ei profundă, îmbogățește un bazin subteran de cunoaștere comună, cu nenumărate ipostaze, interpretări și elemente proprii. Fascinat de acest corpus de povești care fie explică lumea, fie etalează puterea zeilor, Neil Gaiman, unul dintre cei mai iubiți creatori de romane fantasy, a rescris cele mai importante momente din mitologia scandinavă într-un volum care chiar așa se numește: Mitologie nordică. Maniera lui e cea a unui povestitor empatic, care simte nevoia să-și imagineze nu numai scenele populate de zei, uriași și alte făpturi supranaturale, ci și pe oamenii care au auzit pentru prima dată aceste povești. „Miturile scandinave sunt miturile unui ținut rece, cu nopți lungi, lungi de iarnă și zile nesfârșite de vară, miturile unor oameni care nu aveau pe deplin încredere în zeii lor și nici nu-i plăceau, deși îi respectau și se temeau de ei“, explică prozatorul.

Cu această dorință, de a-și apleca urechea asupra dorințelor, nevoilor și bucuriilor unor oameni care, cu mult timp înainte de venirea creștinismului, își depănau unii altora bucăți de istorii ieșite din comun, încercînd să-și explice lumea, Neil Gaiman readuce la viață  câteva dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite figuri din panteonul scandinav. Îl avem pe Odin, zeul suprem, înțelept și puternic, care și-a pierdut un ochi în schimbul cunoașterii, pe Thor, fiul lui invincibil, maestru mânuitor al ciocanului, dar nu și cel mai isteț dintre zei, pe Loki care încurcă lumea și tot el o descurcă, într-un stil mefistofelic avant la lettre, pe Freya cea fără de pereche de frumoasă și de bătăioasă, pe Hel, suverană tăcută peste tărâmul morților și mulți, mulți alții, zei, pitici și uriași antrenați în tot felul de intrigi și încurcături, adesea cu mize la fel de omenești ca ale oricăruia dintre noi.

Farmecul cărții lui Gaiman  vine din privirea care umanizează, care demască, ia peste picior și provoacă tot ceea ce și-a pierdut din vitalitate. Personajele lui par gata să ni se adreseze în jargonul timpurilor noastre, niciunul nu e scutit de defecte, iar în episoadele recuperate de el, până și cei mai puternici se fac de râs într-un fel pe care noi, cititorii de azi îl recunoaștem. E o carte foarte proaspătă, foarte tonică, amuzantă și cu miez, una care îți deschide pofta de a explora lumea pe care autorul însuși a explorat-o, ceea ce nu e deloc puțin lucru. 

                                                                                                                                                              O recenzie de Eliza Ștefan

Neil Gaiman, Mitologie nordică, Editura Arthur (2018)

Traducere din limba engleză de Alex Moldovan

Colecţie: Arthur GOLD