Cei doi farsori teribili fac echipă
Miles Murphy era cunoscut la școală ca fiind cel mai mare farsor. Are un caiet întreg în care și-a notat fiecare farsă încheiată cu succes. Doar că el și mama lui au trebuit să se mute, și așa a ajuns în Valea Ionii. Necăjit că și-a părăsit prietenii și faima asigurată, Miles decide că nu-și poate face intrarea în Academia de Știinţe Exacte și Socio-Umane din Valea Ionii altfel decât ca un mare farsor.
Niles e cel mai bun elev de la Academia de Științe Exacte și Socio-umane din Valea Ionii și favoritul directorului: isteț, ascultător, de încredere.
Barry Latră este prototipul puterii fără substrat. Ia de-a gata statutul de director, iar asta, crede el, îi dă dreptul să se poarte oricum. Latră nu are o agendă după care gestionează treburile școlii, el e doar... puternic. Numele lui spune totul (în engleză numele lui e Barkin). De multe ori cei pe care-i depășește o situație ajung să țipe ca să acopere lipsa unui mesaj coerent.
Niles și Miles ajung la un fel de remiză în schimbul de farse, așa încât își recunosc reciproc statutul de genii ai farselor și decid să facă echipă. În contextul regimului autoritar dominat de urletul gol al directorului, Miles și Niles se unesc pentru a le veni de hac lui Barry Latră și fiului său, un mini-Latră mulțumit cu statutul de „fiu al directorului”, titlu suficient cât să considere că-i este îngăduit orice. Până și apariția vacilor apatice accentuează atmosfera de resemnare din Valea Ionii. Dar pactul încheiat de cei doi farsori marchează momentul în care ritmul din Valea Ionii începe să se schimbe.
Volumul semnat de Mac Barnett și Jory John e construit în jurul unor prototipuri cu caracteristici scoase mult în evidență, cum îi stă bine unui bun text comic: directorul arogant, elevul silitor etc. Are haz cât cuprinde, farse una și una mai ingenioasă, până la farsa colosală din final.
Modul inofensiv în care Miles și Niles își folosesc cunoștințele și imaginația pentru a răzbuna atitudinea de bully afișată de Josh Latră și autoritatea lui Barry Latră salvează cumva și onoarea celorlalți elevi care nu au curajul să-și ia apărarea. Citind, ți-e mereu teamă să nu fie descoperiți și la final nu-ți poți reține zâmbetul complice când vezi că, uite, le-a ieșit.
O recenzie de Alina Ioan, redactor Arthur
Cei doi teribili de Mac Barnett și Jory John
Traducere din engleză de Lavinia Braniște