Vrăjitoarele sunt mari iubitoare de pisici, de pisici cu personalitate. Ele își petrec timpul înconjurate de tot felul de creaturi, corbi, șerpi, dragoni, șopârle sau viespi, felinele însă rămân companioanele preferate. Dacă ar fi să începem o analiză, pisicile sunt animale de companie misterioase, cu un comportament bizar.

Uneori sunt alerte și active, alteori sunt predispuse la leneveală sau plimbări clandestine în miez de noapte. Sunt, de asemenea, sensibile și mieroase, se lasă mângâiate și se ascund în locuri călduroase. Au momente când se transformă în vânători de temut, par să comunice cu lumi invizibile, au mișcări bruște și priviri malițioase.

Ochii lor strălucesc în întuneric, simt fiecare mișcare indiferent dacă dorm sau nu și nu mereu își ascultă stăpânele.

O vrăjitoare își va alege mereu o felină care să-i semene. Deși pisicile sunt ființe orgolioase și capricioase, își vor asculta mereu stăpâna și o vor susține în demersurile vrăjitorești.

Pisica unei vrăjitoare este educată, cunoaște povești și secrete și mereu va căuta să fie în centrul atenției. Tocmai de aceea preferă să stea în bibliotecă, aproape de foc, în fotoliu sau lângă ceaunul pentru poțiuni.

Mica încăpere era mobilată cu tot ce şi-ar putea dori o pisică răsfăţată din categoria obiectelor de lux. Aici se găseau mai multe mobile tapisate ca să-şi poată ascuţi ghearele; peste tot dădeai peste gheme de lână şi alte jucării; pe o măsuţă joasă era o farfurie cu frişcă şi altele cu diferite bucăţele apetisante; exista acolo chiar şi o oglindă de înălţimea unei pisici, în faţa căreia puteai să te speli, ba să te şi admiri singur şi, ca un corolar al tuturor acestora, un coşuleţ în forma unui pat cu baldachin plin cu perne albastre de catifea şi cu perdeluţe. (Punci cu porunci, Michael Ende)

Dacă pisica unei vrăjitoare ar citi, oare ce cărți ar răsfoi sau rupe cu lăbuțele ei negre? Ar scuipa un ghem de blană sau ar toarce amuzată de poveștile citite?

Motanul Maurizio - Punci cu porunci de Michael Ende

Maurizio nu este cel mai ochios motan, poate trece drept o pisică vagaboandă, dar mintea lui este ascuțită, ceea ce-l poate transforma într-un mentor pentru celelalte pisici.

Când Maurizio a sosit aici, acum un an şi ceva, la însărcinarea secretă a Consiliului Suprem al Animalelor, era bolnav şi năpârlit şi atât de sfrijit, încât îi puteai număra coastele. Pe magician l-a dus la început cu vorba că ar fi nimerit acolo din întâmplare, ceea ce l-a făcut să se creadă foarte viclean. Dar când a observat mai târ ziu că, în loc să fi e izgonit, era răsfăţat peste poate, şi-a uitat foarte repede misiunea.

Motanul Crenshaw - Crenshaw de Katherine Applegate

Când viața este grea și probleme par să se țină lanț, un motan mov și blând își face loc în viața micului Jackson. Pisicile simt durerea și sunt prieteni loiali atunci când ai nevoie.

Cu siguranță pisicile pot învăța lecții prețioase de la montanul Crenshaw.

N‑am aşteptat să mai aud nimic în plus. Am fugit în camera mea. Crenshaw stătea întins la mine în pat. M‑am aşezat lângă el, iar când mi‑am afundat capul în blana lui n‑a obiectat. A tors mai tare. Am plâns puţin, dar nu prea mult. N‑avea niciun rost. Am citit cândva o carte care se numea De ce torc pisicile şi alte enigme ale felinelor. S‑a dovedit până la urmă că nu ştie nimeni de ce torc pisicile. Este surprinzător cât de multe lucruri nu ştiu adulţii.

Pungășilă, motanul domnișoarei Hermione Granger – Prizonierul din Azkaban de J. K. Rowling

Cine nu a auzit în lume vrăjitorească de neînfricatul motan, Pungășilă? A fost dat chiar la gazeta pisicească pentru faptele curajoase.

— Motanul ăsta nu-i nebun, zise Black cu o voce gâjâită, iar apoi întinse o mână osoasă şi mângâie capul pufos al lui Pungăşilă. E cel mai inteligent motan din câţi am văzut. L-a recunoscut pe Peter imediat. Iar când a nimerit peste mine, şi-a dat seama din prima clipă că nu sunt câine.

Pisicile din cartier – Domnișoara Miau de Annie M. G. Schmidt

Această carte este de neratat pentru o pisică pasionată de literatură și preocupată de viața pisicească. Domnișora Miau știe tot ce se întâmplă în cartier, pentru că, se pare, domnișoara Miau fusese în altă viață pisică. Este o perspectivă care merită citită de orice pisică curioasă.

Era Pisica Redacției. Îi făcu cu ochiul lui Tibbe.

„Pisica aia ascultă totul“, gândi Tibbe. „Sper că n-o să zică lucruri rele despre mine.“

— Și apropo de asta, m-am gândit… să-ți măresc salariul la sfârșitul lunii, spuse redactorul-șef.

— Mulțumesc frumos, domnule, spuse Tibbe.

Aruncă discret o privire către Pisica Redacției și simți că deja se îmbujorase. Pisica avea o notă de dispreț rece în priviri. Probabil i se părea că Tibbe este mult prea slugarnic și supus.

Teleormotanul - Aventurile Alisei în Țara Minunilor de Tony Ross

Pisicile știu să încurce lucrurile atunci când îți e lumea mai dragă. Teleormotanul este un motan cu mult umor, din păcate intențiile lui nu sunt tocmai bune.

Am văzut, nu o dată, motani fără zâmbete, își zise Alisa în sina ei. Dar niciodată nu am văzut un zâmbet fără motan.

Spor la pisiceală!