Castelul din pod, Elizabeth Winthrop – o poveste despre maturizare

Vouă vi s-a întâmplat vreodată să nu vreți să vă desprindeți de ceva familiar – o persoană, un lucru, grădinița sau școala – doar pentru că vă era teamă de ce se află dincolo de această separare?

Sunt sigură că da, și la fel i se întâmplă și lui William, protagonistul cărții Castelul din pod de Elizabeth Winthrop: doamna Phillips, bona lui de ani de zile, se retrage în Anglia. William o iubește foarte mult pe doamna Phillips și împreună au tot felul de ritualuri (micul dejun, masa de seară, jocurile) care îl fac să se simtă confortabil și în siguranță.

La zece ani și foarte puțină experiență de viață, William nu poate accepta faptul că se încheie o etapă din viața lui și urmează alta, ce-i drept, necunoscută, dar cu potențialul de a deveni o perioadă la fel de frumoasă ca și până acum.

Părinții lui William sunt foarte ocupați și nu par să îi acorde acestuia atenția necesară. Ba chiar băiatul comentează la un moment dat:

- Părinții mi-au pus întrebările obișnuite. Cum e la școală? Cum e la științe? Cum e la istorie? Cum e viața?

- Ești norocos, spuse Jason. Părinții mei nu mă întreabă niciodată nimic.

- Asta pentru că mama ta este acasă când te întorci după-amiaza. Nu crede că trebuie să se concentreze asupra ta așa cum face mama mea.

Prin urmare, William nu vrea să rămână doar cu ei, convins fiind că, fără tovărășia doamnei Phillips, va petrece multe seri singur acasă. William se simte dezamăgit de părinți: mama lui e pediatru și lucrează des seara, iar tatăl lui promite multe lucruri, entuziasmându-se pe moment, pentru ca mai apoi să renunțe.

În plus, doar cu doamna Phillips de față, William reușește să facă un exercițiu complex de gimnastică, care i-ar fi asigurat un loc bun la competiția care se apropie. Doamna Phillips e talismanul lui norocos!

Și ce face un băiețel disperat că viața lui se va schimba complet? Recurge la măsuri disperate. Cu ajutorul unei amulete magice, o reduce pe doamna Phillips la dimensiunea unui creion și o ascunde în castelul din pod, o machetă pe care chiar doamna Phillips i-o dăruise.

Așa începe cea mai mare aventură din viața lui William, un drum către un castel vrăjit, care este, de fapt, drumul spre maturizare. William învață din această experiență cum să nu se mai teamă, cum să accepte ceea ce nu poate fi schimbat și cum să se bazeze doar pe forțele proprii.  

Castelul din pod este și o carte despre acceptare: să accepți ceea ce nu poți schimba și să te accepți pe tine așa cum ești. William este un băiat mai sensibil, pasionat de gimnastică și care plânge des. Și el și prietenul său sunt necăjiți la școală, dar subiectul nu este dezvoltat foarte mult, așa că nu știm dacă asta îl afectează pe William. Oricum nu contează, pentru că lui William pare să-i placă să petreacă timp doar în compania cărților și a doamnei Phillips.

Dădaca este punctul său principal de sprijin, așa că e normal să se simtă debusolat atunci când îl anunță că pleacă. Nici măcar castelul imens, moștenire de familie, pe care doamna Phillips i-l dăruiește, și nici figurina cavaler care prinde viață nu reușesc să-i abată lui William gândurile de la iminenta plecare.

Mama lui William este mai mult absentă, însă intervenția tatălui mi-a plăcut foarte mult. El știe că nu s-a conectat cu William în toți acești ani și nu are pretenția ca lucrul acesta să se întâmple brusc. Cu pași mici, tatăl lui William, încearcă să creeze ritualuri doar pentru ei: îi construiește un șanț pentru castel (în ciuda previziunilor pesimiste ale băiatului că tatăl său nu va duce la bun sfârșit proiectul de bricolaj, așa cum se mai întâmplase) și cumpără o carte de rețete asiatice, ca să încerce să gătească împreună la wok.

Deși reticent la început, William ajunge să accepte și să îi placă noutatea, iar plecarea doamnei Phillips nu mai pare așa o tragedie. Aventura de pe tărâmul Cavalerului Misterios, înfrângerea vrăjitorului și readucerea la viață a oamenilor de la castel par să-i confere lui William o nouă super putere. În fapt, este doar super puterea pe care ți-o conferă maturizarea: abilitatea de a gestiona și de a te vindeca de o suferință.

O recenzie de Laura Frunză

Elizabeth Winthrop, Castelul din pod (Editura Arthur, 2018)

Traducere din engleză de Mihaela Sofonea

Colecţie: Classic Yellow