Cârtițel și pantalonașii
În colecția Arthur retro a apărut recent Cârtițel și pantalonașii, o carte foarte frumoasă scrisă de autorul ceh Eduard Petiska și ilustrată de Zdenek Miler, care a devenit și faimos cu ocazia asta, fiind recunosc la nivel mondial ca ”tatăl” lui Cârtițel – Krtek în cehă și Mole în engleză.
Citind cartea Cârtițel și pantalonașii, am realizat, cu nostalgie, că mi-e dor de cărțile de povești din copilăria mea: educative fără să fie moralizatoare, amuzante și cu ilustrații simple, dar cu tentă artistică. Povestea de față are atâtea învățăminte încât, fără să-și dea seama, copiii vor învăța despre generozitate, perseverență, puterea comunității și efortul care stă în spatele fabricării unui produs.
Cârtițel, așa cum îi spune și numele, este o cârtiță: ”o moviliță care se zguduia și sărea de ziceai că avea piciorușe. Și nu numai că avea piciorușe, avea și un botic.” Ca orice copil de vârsta lui, indiferent că e om sau animăluț, Cârtițel e pasionat de căutat comori: agrafe, resturi de sfoară, biluțe, piuneze, ba chiar și o oglinjoară. Și tare și-ar mai dori niște pantaloni albaștri cu buzunare, în care să-și pună toate aceste comori!
Dar de unde ar putea o cârtiță să cumpere pantaloni? Evident, Cârtițel e foarte decis să poarte o asemenea piesă vestimentară, așa că merge la diferite animale să le întrebe de unde ar putea face rost de niște pantalonași cu buzunare mari. După ce trece prin mai multe aventuri și află că racul ar putea să croiască pânza, iar pasărea croitoraș s-o coasă, Cârtițel se întâlnește cu o plantă foarte importantă: inul. Iar acesta îl învață ce să facă pentru a transforma planta în fire și apoi în pânză.
Timpul trece, dar Cârtițel nu se dă bătut: îngrijește plantele de in, alungă dăunătorii, le udă cu mare grijă. Apoi inul îl sfătuiește cum să procedeze pentru a obține firele: să-l culeagă, să-l lege, să-l pună la înmuiat, să-l usuce la soare. Apoi îl duce berzei să-l jumulească, ariciului să-l pieptene și păienjenilor să-l toarcă. Apoi merge la afine să-l vopsească, la rădașcă să-l taie și la furnici să-l țeasă. Când e pânza gata, racul o croiește, neapărat cu două buzunare mari, și pasărea croitoraș i-o coase.
Cârtițel e așa de fericit că a reușit să facă rost de pantalonași albaștri cu buzunare, că se îmbracă imediat cu ei. Și, uite-așa, devine acel Cârtițel pe care ni-l aducem aminte (sau nu) din desenele animate din copilăria noastră: o cârtiță jucăușă cu pantaloni albaștri și buzunarele pline de tot felul de nimicuri.
Fără perseverența și răbdarea sa, și fără sprijinul comunității de animale, Cârtițel nu și-ar fi obținut pantalonașii. În termeni actuali, cartea este o lecție minunată despre ce înseamnă să-ți setezi un obiectiv, să-l verbalizezi, să cauți sprijinul necesar și să fii convins că vei reuși.
Un text de Laura Frunză
Zdeněk Miler, Eduard Petiška, Cârtițel și pantalonașii
Traducere din limba cehă de Petra Dobruská
Arthur retro, 2018
