Cartea Prafului I – La Belle Sauvage

La Belle Sauvage este primul volum din seria Cartea Prafului, de Phillip Pullman, un prequel la deja renumita serie Materiile întunecate. Deși cartea are legătură cu seria, aducând în prim plan personaje cunoscute, precum Lyra și Lordul Asriel, La Belle Sauvage poate fi o lectură de sine stătătoare, care vă va introduce în atmosfera unei Anglii alternative, populată cu oameni de știință, gipți, clerici periculoși, tot felul de lucruri pe care putem doar să ni le imaginăm (aletiometre, lanterne anbarice, girocoptere) dar și obiecte banale pe care nu te-ai aștepta să le întâlnești într-o carte fantastică, precum scutece de unică folosință, biberoane și paracetamol lichid.

Din acest punct de vedere, cartea s-ar putea să vă amețească un pic. Malcolm, personajul principal din acest volum, locuiește la un han, unde își ajută părinții la treabă, merge la școală și se ocupă de iubirea vieții lui, canoea La Belle Sauvage. Din descrieri, ne dăm seama că există electricitate, apă curentă și canalizare și m-am grăbit să plasez acțiunea în jurul anilor 1850-1900, când se construise deja în Anglia primul sistem modern de canalizare. Cu toate astea, am rămas uimită să aflu că Malcom citește, la un moment dat, cărți de Agatha Christie (scrise în jurul anilor 1942-1945), apoi O scurtă istorie a timpului de Steven Hawking, scrisă în 1988. Adăugăm la asta faptul că scutecele de unică folosință au fost inventate în 1946 și paracetamolul lichid pentru copii în 1955 și rezultă că nu mai putem situa Oxfordul din cartea lui Pullman pe o axă istorică reală, mai ales că, spre final, acțiunea începe să capete tente fantastice, lăsând cititorul și mai bulversat.

Viața lui Malcom pare să decurgă lin, între han și mănăstirea unde prestează diverse munci pentru călugărițe. În timpul liber, își îngrijește barca sau se plimbă cu ea pe întinderea lină de ape din împrejurimi. Prietenul lui cel mai bun e, desigur, daimonul său, Asta. Dacă nu ați citit Materiile Întunecate, la fel ca mine, probabil o să vă întrebați ce e acela un daimon. Și eu m-am întrebat și am dedus, treptat, din carte, că e un fel de suflet exterior, sub formă de animal. Ce simte omul, simte și daimonul și invers. Dacă omul moare, daimonul dispare. Omul și daimonul nu pot fi separați de mai mult de câțiva pași, altfel ambii sunt cuprinși de o durere fizică îngrozitoare. Oamenii nu au voie să atingă daimonul altcuiva. Daimonii copiilor își schimbă înfățișarea, până la o anumită vârstă, când rămân sub forma unui animal care reprezintă cel mai bine trăsăturile interioare ale posesorului său. Nici nu-i de mirare atunci, că cel care devine cel mai mare dușman al lui Malcom în carte, are ca daimon o hienă și încă una urâtă și rea, cu trei picioare.

Viața lui Malcom se schimbă odată cu apariția unei fetițe la mănăstire. Lyra este un bebeluș rezultat dintr-un adulter și abandonat de mamă, așa că o instanță superioară a decis plasarea ei în grija călugărițelor. Aici o cunoaște Malcom, care o îndrăgește pe loc și simte o pornire nemaiîntâlnită de a o proteja. Pericolele sunt multe: Gerard Bonneville, cel cu daimonul hienă, un dușman al mamei ei, Oficiul pentru Protecția Copilului, care închide copiii în orfelinate asemănătoare unor lagăre de muncă, Curtea Consistorială de Disciplină, o ramură a Bisericii asemănătoare Inchiziției, Frăția Sfântului Alexandru, o instituție care îndeamnă copiii să-și toarne colegii și profesorii.

Nu doar apele, ci răul pare să iasă din matcă, în noaptea potopului. Clădirile se prăbușesc, apele mătură totul în calea lor și noaptea pare că nu se mai termină. Iar Gerard Bonneville e la mănăstire să o răpească pe Lyra. Din fericire, Malcom și Alice, o angajată de 15 ani de la han, sunt pe fază. Ei reușesc să ia copilul și să fugă cu canoea în jos pe Tamisa. Numai că pericolele pândesc la tot pasul: ape năvalnice, polițiști, oameni scoși din minți de inundație, turnători, zâne, spirite și, mereu la un pas în urma lor, Gerard Bonneville și hiena lui cu trei picioare.

Dacă prima parte a cărții avansează mai încet, introducând cititorul în atmosferă și prezentând, în paralel, subiectele și personajele – spioni, aparate pierdute de citit viitorul, trimiteri către noțiuni stranii precum câmpul Rusakov și Praful – a doua parte e ceva mai alertă, axându-se pe călătoria lui Malcom și Alice pe Tamisa. Cei doi copii se străduie să o îngrijească pe Lyra în condiții vitrege, să facă rost de mâncare și adăpost, cu scopul de a ajunge în siguranță la Lordul Asriel, tatăl fetiței, la Londra. În ajutor le sar cele mai neobișnuite personaje, dar și piedicile sunt multe și, atât Malcom, cât și Alice, trebuie să facă lucruri de care nu se credeau în stare.

La Belle Sauvage este o lectură captivantă pentru copiii de peste 12 ani, care, cu siguranță vor căuta și seria Materiile întunecate, pentru a afla ce s-a întâmplat cu Lyra și cum ajungea ea, dintr-un copilaș neajutorat, un personaj principal de trilogie.

Un text de Laura Frunză

                                                                    Cartea prafului I: La Belle Sauvage, Philip Pullman

• Traducere din engleză de Iulia Arsintescu

                                                                                           Editura Arthur, 2018