Cartea în 3 minute. „Nae Deșteptul”

Citate

„— Ce‑mi trebuie să‑nvăț?! a zis mai departe Nae. Eu sunt deștept. Numai proștii au nevoie de școală. Deștepții n‑au nevoie să învețe, fiindcă și‑așa, fără școală, tot deștepți sunt.”

„De ce‑i tot spunem lui Nae, Nae Deșteptul?

Trebuia să ne punem mai demult această întrebare. Poate chiar la începutul povestirii, îndată după titlu.

Căci pe Nae nu‑l cheamă Nae Deșteptul. E o poreclă dată de copii. I se spune Nae Deșteptul, pentru că la orice el răspunde:

— Eu sunt deștept. Eu știu mai bine.

De altfel, cred că asta ați observat‑o și voi. Până și în vis socotea că el e cel mai deștept. Darmite treaz?…”

„Vezi, așa pățește cine se crede foarte deștept, fără să fie. Îi cad două scânduri în cap și‑i cresc două cucuie în creștet.”

Descrierea cărții

Nae Deșteptul este un băiețel neastâmpărat în vârstă de șapte ani. Își distruge pantofii la fotbal, nu își spală mâinile înainte să se așeze la masă, trage câinii de coadă și de urechi, aruncă în pisici cu pietre, sparge geamul vecinei și îi bate pe ceilalți copii.

Părinții, disperați de comportamentul lui problematic, speră că școala îl va transforma într-un copil cuminte, dar Nae refuză să devină elev. Băiețelul decide că este mult prea deștept pentru școală și vrea să își urmeze visul de a deveni cofetar. Însă, după ce devine ucenicul teribilului Dinu Dulce, Nae Deșteptul își dă seama că viața nu este atât de simplă dacă nu ai parte de carte.

Despre autori

„József Méliusz (n.12 ianuarie 1909, Timișoara – d. 1 decembrie 1995, București) a fost un poet, traducător și publicist de limbă maghiară din România, membru corespondent al Academiei Române, din anul 1974. A urmat studii la Timișoara, Cluj, Budapesta, Zürich. Pe când era la Paris, regimul lui Horthy a cerut extrădarea lui. Lirica sa avea tonalități baladești, cu accente expresioniste.” (Wikipedia)

„Anna Méliusz  a fost o scriitoare pentru copii (n. 18 mai 1920, Cluj -d. 13 ianuarie 1998, București). A fost a doua soție a lui József Méliusz și mama lui Peter Bokor, scriitor, regizor, traducător. ” (Wikipedia)

Despre ilustrator

„Eugen Taru s-a născut la 22 aprilie 1913 în Craiova. Diplomat al Institutului de arhitectură, promoţia 1936, Bucureşti. Colaborează cu desene, caricaturi, portrete şarjă la principalele publicaţii ale vremii, începând din anul 1930. După 23 august 1944 va publica desene în ziarele Tânărul muncitor, Scânteia Tineretului, Scânteia, România Liberă şi va începe o colaborare permanentă cu revista de satiră şi umor Urzica. Din 1951, devine membru U.A.P., renunţă la activitatea de arhitect şi se va ocupa exclusiv de grafică (caricatură, ilustraţie de carte), luând parte la expoziţii organizate în ţară şi străinătate. Numeroase premii internaţionale la Saloanele de caricatură (Tolentino, Bordighera, Moscova, Berlin). A decedat în anul 1991 la Bucureşti.” (https://www.graphicfront.ro/ )

Alte cărți de la Arthur Retro 

Mama mamuților mahmuri de Mircea Sântimbreanu

Căței bogați, căței săraci de Lydia Ugolini

Cățelușul șchiop de Elena Farago

Alte cărți cu protagoniști neastâmpărați 

Petrică Ciuf-Zbârlit de Dr. Heinrich Hoffmann

Petarde și pocnitori. Poveste de sărbători de Florin Bican

D-l Goe... și alții de Ion Luca Caragiale

Alte cărți amuzante

Cei Doi Teribili #1 de Jory John, Mac Barnett

George și miraculosul său medicament de Roald Dahl

Cum să-ți vinzi familia extratereștrilor de Paul Noth