Caravana Arthur - Arthurpedia - Iași

„Dulcele târg al Ieşilor“, după cum îl alinta scriitorul Ion Creangă, oraşul iubirilor lui Eminescu, reprezintă, în prezent, cel mai mare pol urban din estul României (290 000 de locuitori) şi, cu toate că deţine o serie de recorduri şi are o veche tradiţie administrative (fostă capitală), se remarcă, printre altele, prin următoarele: cea mai veche universitate (1860) şi cel mai vechi monument (1834) din România.

„Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost

aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după

cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea“,

scria Nicolae Iorga.

Şi într-adevăr, Iaşiul nu a fost numai capitala Moldovei (între 1564 – 1859, fiind mutată aici de la Suceava, de către Alexandru Lăpuşneanu), a Principatelor Unite (trei ani, între 1859 – 1862, alături de Bucureşti) şi a României (doi ani, între 1916 – 1918 în timpul Primului Război Mondial), ci, înainte de toate, a fost capitala marilor idei, oraşul care a concentrat cea mai bogată zestre intelectuală, atrăgând genii şi savanţi din întreaga Moldovă.

Aici şi nu în altă parte era firesc să apară prima Universitate modernă din România, fiind deschisă pe 26 octombrie/7 noiembrie 1860, şi care, din 1960 (când s-a serbat centenarul) va purta numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza (în timpul căruia a fost întemeiată). Însă învăţământul universitar are tradiţii adânci în Iaşi, actuala Universitate continuând prestigiul şi activitatea Academiei Mihăilene (sub domnia lui Mihail Sturdza) şi, mai înainte, a Academiei Domneşti (fondată de domnitorul Antioh Cantemir, în 1707) şi ale Academiei Vasiliene (întemeiată de domnitorul Vasile Lupu, 1640).

Şi clădirea Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi este deosebită, în mod special Palatul Universităţii (actualul corp A), fiind realizat între 1893 şi 1897 (după planurile arhitectului Louis Blanc) şi inaugurat în prezenţa regelui Carol I (vezi CAROL I) şi a reginei Elisabeta (Carmen Sylva, vezi ELISABETA a României). Cu o arhitectură în stil eclectic la exterior, clasic şi baroc la interior, este înfrumuseţată de frescele pictorului Sabin Bălaşa, respectiv Sala „Paşilor Pierduţi“ către care conduce monumentala intrare.

Universitatea din Iaşi este situată în Copou, ceea ce marchează o premieră: un record – cea mai veche universitate din România – dublat de un alt record – cea mai veche grădină publică din ţară, Parcul Copou (amenajat între anii 1833 – 1834) –, ocazie cu care s-a inaugurat un al treilea record – cel mai vechi monument, respectiv Obeliscul cu lei sau Monumentul Regulamentului Organic (initial Monumentul Legilor Constituţionale, 1834 – 1841).

Monumentul este unul comemorativ – un obelisc aşezat pe spatele a patru lei sculptaţi în piatră –, amintind de Regulamentul Organic (1831 – 1832) iniţiat prin acordul dintre cele două mari imperii – Imperiul Otoman (puterea suzerană) şi Imperiul Ţarist (puterea protectoare). Construcţia obeliscului a început de ziua onomastică a domnitorului Mihail Sturdza, la 8 noiembrie 1834, acesta dând curs petiţiei marii boierimi şi înaltului cler prin care solicitau înălţarea acestui monument. La câţiva paşi de Obeliscul cu Lei, se află Teiul lui Eminescu, care îşi întinde crengile deasupra bustului poetului.

Poți citi mai multe despre personalități, locuri, artă, obiceiuri și gastronomie în cartea Mica enciclopedie a României pentru copii, de Silviu Neguț și Marius-Cristian Neacșu.