Caravana Arthur - Arthurpedia - Galați

Galaţi

Veche poartă danubiano-pontică a Moldovei, oraşul Galaţi continuă să fie și astăzi cel mai mare port fluvio-maritim din România, dispunând, totodată, de cel mai mare combinate siderurgic din sud-estul Europei.

Cu circa 250 000 de locuitori şi atestat documentar în 1445, Galaţiul pare a fi o peninsula (urbană) între ape, având forma unui triunghi dreptunghic, cu catetele sprijinite pe Dunăre (S) şi Lacul Brateş (E) şi cu ipotenuza desfăşurată larg, ca un evantai, spre Podişul Moldovei de unde vine Siretul, cel mai mare râu intern (ca debit) al României.

„Privit pe hartă, Siretul pare-un copac uriaş, culcat de-a lungul Moldovei, cu rădăcina în Dunăre şi cu crengile răşchirate, înfipte prin crăpăturile munţilor. […] Acum ni s-a deschis întreagă strălucitoarea privelişte a Galaţilor. […] În port stau sute de vase. Ne credem într-un oraş pe apă. […] Aici, în partea aceasta de jos a oraşului, se vântură bogăţiile şi marele negoţ al portului. Aici sunt fabricile, gările, pescăriile şi docurile, cu largul lor bazen înconjurat de magazii de grâne şi de mărfuri, la uşa cărora trag corăbiile din Dunăre, ca o trăsură la scară. Ceasta-i vatra Galaţilor Vechi, vestita schelă a Moldovei, «Veneţia Mării Negre», cum îi ziceau odată scriitori străini.“ (Alexandru Vlahuţă, 1972)

Faima oraşului în care a trăit în tinereţe Petru Rareş (domnul Moldovei, fiul lui Ştefan cel Mare), făcând comerţ cu peşte, ajunsese atât de mare la jumătatea secolului al XIX-lea, mai ales în străinătate, încât a fost gândit de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza să devină capitala ţării unite. Faptul nu s-a mai întâmplat, Galaţiul rămânând cu mândria dezvelirii primei statui din ţară a poetului naţional, Mihai Eminescu.

Din punctul de vedere al structurii etnice a populaţiei, astăzi, orașul Galaţi pare un „Los Angeles“ sau „San Francisco“ al României, un oraş cu puternice comunităţi de emigranţi: armeni, turci, greci, evrei şi, mai nou, indieni (veniţi după 2002, când combinatul siderurgic a fost vândut omului de afaceri Lakshmi Mittal).

În 1967, când s-a deschis Combinatul Siderurgic Galaţi, oraşul avea 156 000 de locuitori, iar colosul industrial, 73 000 de angajaţi. Oraşul a rămas un important centru industrial, generând, în prezent, jumătate (puţin peste 55%) din producţia de oţel şi de laminate a României şi peste 90% din producţia de tablă.

Îşi păstrează, de asemenea, statutul de cel mai mare port fluvio-maritim al ţării, dispunând de două bazine portuare, „Docuri“ şi „Bazinul Nou“, un terminal cerealier, unul petrolier şi unul pentru containere şi traficând anual circa 9 – 10 milioane de tone de mărfuri, prin cele 3 000 – 4 000 de nave fluviale şi 3 000 – 5 000 de nave maritime care acostează la cheiurile sale (şi portul poate primi nave de până la 30 000 tdw, cu un pescaj maxim de 7,5 m).

Poți citi mai multe despre personalități, locuri, artă, obiceiuri și gastronomie în cartea Mica enciclopedie a României pentru copii, de Silviu Neguț și Marius-Cristian Neacșu.