Caravana Arthur - Arthurpedia - Castelul Corvinilor
Castelul Corvinilor (Huniazilor)
Castelul se află în oraşul Hunedoara, situat în depresiunea omonimă de la poalele estice ale Munţilor Poiana Ruscăi, pe râul Cerna, la joasă altitudine (245 m).
Istoria acestui castel începe în 1409, când cneazul român Voicu este înnobilat de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, din partea căruia primeşte în stăpânire domeniul Hunedoara, inclusiv o cetate care fusese ridicată pe locul unui castru roman. Între 1440 şi 1456, Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441 – 1456) a extins şi a amenajat în stil gotic cetatea, transformând-o în castel (care devine reşedinţa familiei sale până în anul 1508), prevăzând-o cu ziduri şi turnuri, cele mai multe circulare (Turnul Capistrano, cu un şemineu gotic, Turnul Pustiu, Turnul Toboşarilor, Turnul Buzdugan, singurul pictat), toate prevăzute cu parter şi două niveluri. În plus, au fost construite şi turnuri rectangulare (cele de poartă – unul vechi şi altul nou), prevăzute cu intrări carosabile şi niveluri de apărare, iar intrările propriu-zise aveau poduri, susţinute de piloni de poartă, ultimele tronsoane fiind mobile.
În vremea lui Matei Corvin, rege al Ungariei (1458 – 1490), fiu al lui Iancu de Hunedoara, este construită aripa de nord a castelului (aşa-numita Aripa Matia), cu frumoase logii realizate în stil renascentist şi cu picturi cu subiect laic, transformându-l într-o reşedinţă somptuoasă, comparabilă cu cea din vestul Europei, prin amploare şi fast. În curtea castelului, alături de capela zidită în vremea lui Iancu de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 28 m, săpată, potrivit legendelor, de trei prizonieri turci cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Au săpat timp de 15 ani, au ajuns la apă, dar, între timp Iancu murise, iar soţia sa nu a mai respectat promisiunea voievodului, condamnându-i la moarte pe cei trei. Se pare că inscripţia de pe fântână poartă cu sine următorul mesaj: „Apă ai, suflet n-ai.“ Ulterior, a mai cunoscut transformări însemnate în secolul al XVII-lea, îndeosebi în vremea lui Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei (1613 – 1629), când este ridicat corpul de clădire denumit Palatul mare dinspre oraş, Turnul Alb (de formă semicirculară, prevăzut cu trei niveluri de apărare) şi Terasa de Artilerie şi sunt modificate Sala Dietei şi Capela.
Ultimele modificări au fost aduse prin lucrările de restaurare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1868 – 1874), urmare a puternicului incendiu din 1854, când s-a realizat galeria neogotică, partea interioară a turnului nou de poartă şi i s-au adăugat Terasei de Artilerie un şir de creneluri şi un turnuleţ de supraveghere, iar acoperişurile au fost acoperite cu ţiglă glazurată, toate acestea în scopul creşterii gradului de atractivitate a monumentului.
Unele săli ale castelului se remarcă prin picturi murale şi medalioane care împodobesc pereţii. În aripa Matia se păstrează legenda despre originea Corvineştilor, unde, pe lângă alte figuri, pe un stâlp se vede portretul unui copil (Iancu de Hunedoara), iar pe un altul un corb. După cum se ştie, Iancu de Hunedoara şi-a luat drept stemă un corb cu inelul în plisc (există o frumoasă legendă pe această temă) şi şi-a adăugat drept nume Corvin (lat. corvus = corb).
Poți citi mai multe despre personalități, locuri, artă, obiceiuri și gastronomie în cartea Mica enciclopedie a României pentru copii, de Silviu Neguț și Marius-Cristian Neacșu.