Călătoriile micului om. Când un uriaș devine mic

Micul Om începe să-și descopere locul în cadrul lumii. A învățat că nu este atât de mic în universul oamenilor mari și a înțeles că cel mai frumos gest este acela de a  vedea și de a fi văzut. Să simți că ești văzut și înțeles este un sentiment plăcut pentru toți oamenii, dar mai ales pentru copii. Aceștia sunt la început de drum și caută încuviințarea din partea adulților și validarea emoțiilor pe care le simt.

Dacă vii pe Pământ, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le știi. Trăim în tot felul de locuri. În tot felul de case. În tot felul de familii. Suntem diferiți, dar fiecare din noi e extraordinar. Și vorbim sau povestim despre toate lucrurile care ni se întâmplă.

Fiecare mic pas din viața de zi cu zi este o nouă experiență pentru copii. Ei își imită părinții, urmăresc lucruri care le sunt interesante și consideră că experiențele și poveștile lor sunt ceva extraordinar. Și da, descoperirile lor sunt nemaipomenite, sunt magice și neobișnuite.

Așa este Luna, o fetița care descoperă lumea cea misterioasă și necunoscută cu ajutorul imaginației, curiozității și răbdării. O carte de o frumusețe rară pe care Micul Om o recomandă celor care vor să înțeleagă lucrurile tainice ale universului. 

Copiii trebuie învățați cum să-și gestioneze aceste descoperiri, iar părinții sunt cei mai importanți profesori ai lor. Copilul învață totul în relație cu alți oameni. Acest lucru se face prin comunicarea verbală sau nonverbală și este esențială în dezvoltarea lor.

Comunicarea este transmiterea informației de la o persoană la alta. Comunicarea poate fi verbală (un dialog) sau poate fi nonverbală (mimică). Comunicarea poate fi pozitivă sau negativă, eficientă sau ineficientă.

Este foarte important ca părinții să poată comunica deschis și eficient cu copiii lor. Comunicarea deschisă și eficientă aduce beneficii nu doar copiilor, ci fiecărui membru al familiei. Relațiile dintre părinți și copiii lor sunt îmbunătățite în mod semnificativ atunci când are loc o comunicare corectă. În general, dacă comunicarea între părinți și copiii lor este bună, atunci și relațiile lor sunt sănătoase.

Copiii încep să-și formeze idei și convingeri despre ei înșiși în funcție de modul în care părinții lor comunică cu ei. Atunci când părinții comunică sănătos cu copiii lor, le arată respect. Copiii încep apoi să simtă că sunt ascultați și înțeleși de către părinți, ceea ce duce la dezvoltarea încrederii în sine.

Citește Povestea băiețelui care se putea mușca de nas, de Alex Moldovan și află cum uneori părinții nu reușesc să găsească o cale de comunicare eficientă sau să-și citească propriile emoții.

Pe de altă parte, o comunicarea defectuoasă între aceștia poate determina copiii să creadă că nu sunt importanți, că nu sunt văzuți sau apreciați.

Părinții care comunică eficient cu copiii lor au mai multe șanse să aibă copii care sunt dispuși să facă ceea ce li se spune. Astfel de copii știu la ce să se aștepte de la părinții lor, iar odată ce copiii știu ce li cere, sunt mai predispuși să se ridice la așteptări părinților. De asemenea, au mai multe șanse să se simtă în siguranță în cadrul familie și, astfel, sunt mai dornici să coopereze.

Cum să comunici eficient. O nouă listă de lectură recomandată de Micul Om

Uriașul și piticul

Comunică la nivelul copiilor. Este important să te apleci atunci când vrei să-i transmiți un mesaj copilului. Folosește un limbaj adecvat vârstei, privește-l în ochi și ia-ți o poziție de pitic. Acest lucru permite menținerea contactului vizual, iar copiii sunt mult mai puțin predispuși să se simtă intimidați de adulți. Când ești față în față cu copilul tău acesta se va simți respectat și liniștit. O poveste originală și foarte amuzantă despre mărime este cartea autoarei Anna Kang, Tu (nu) ești mic. Totul depinde de cine stă lângă tine. O excelentă cale de a-i învăța pe copii că totul e relativ...

Uriașii au urechile mari, dar oare aud?

Învață să asculți cu adevărat. Ascultarea este o abilitate care trebuie învățată și practicată și este o parte importantă a comunicării eficiente. Copiii au nevoie să simtă un interes autentic atunci când le vorbim. Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât este mai dificil pentru ei să-și mențină atenția activă.

Nu uitați, sunt momente când e bine să încheiați discuția și să le lăsați spațiu și timp pentru o mai bună înțelegere.

Marele Uriaș Prietenos (MUP) este unul dintre cele mai simpatice personaje din literatura pentru copii.

În toiul nopţii, micuţa Sophie este înşfăcată din patul ei de un uriaş, iar primul ei gând este că va păți ceva rău. Dar uriaşul cu ochi scânteietori nu face decât să o ducă în peştera lui, unde, cu felul lui împleticit de a vorbi, i se prezintă: Eu este singurul uriaş cumsecade şi zăpăcit din tot Tărâmul Uriaşilor. Eu este Marele Uriaş Prietenos. Eu este MUP. Ba mai mult, Sophie află că MUP are o îndeletnicire nobilă şi misterioasă: colecţionează vise pe care le suflă în urechile copiilor adormiţi. În scurt timp însă puterile lui MUP vor fi puse la încercare, când Sophie şi noul ei prieten vor încerca să-i oprească pe uriaşii mâncători de oameni. O mare parte din umorul acestei cărți vine din limbajul lui MUP. Acesta amestecă cuvintele și se exprimă greoi, dar Sophie este un bun ascultător și-l ajută să-și dezvolte vorbirea.                               

Dar dacă ești așa de mare și de prietenos, zise Sophie, atunci de ce m-ai luat din pat și ai fugit cu mine?

— Pentru că m-ai văzut! răspunse Marele Uriaș Prie- tenos. Dacă cineva vede vreodată un uriaș, cinevaul ăla trebuie șterpelit degrabnic.                                                    

— De ce? întrebă Sophie.                                                      

— Ei bine, în primul rând, o lămuri MUP, omleţii nu prea crede în uriași, nu-i așa? Omleţilor nici nu le dă prin cap că noi există.                                    

— Eu cred, zise Sophie.

Cum întreabă un uriaș?

Întrebările fac o conversație mai ușoară. Pune întrebări deschise și nu întrebări care cer un răspuns afirmativ sau negativ. După ce întrebi ceva, așteaptă răspunsul. Dă-i spațiu copilului pentru a-și găsi cuvintele. Nu îți dorești ca o conversație să devină un interogatoriu.

Există uriași care adoră să vorbească. Undeva, pe un munte înalt, într-un castel mare și întunecat, trăia un Uriaș. Sătenii care locuiau la poalele muntelui erau îngroziți. La vederea lui, se baricadau în case și își astupau urechile cu palmele. Pentru că, nu-i asa?, în mai toate poveștile, uriașii sunt răi, sunt căpcăuni hapsâni și nemiloși... Iar Vrăjitorul cel netrebnic îi păcălea pe săteni spunându-le că pocitania de Uriaș le cere grâne, oi și vite. Dar, într-o zi, micuța Gwendolyn uită să-și acopere urechile și aude ce spune Uriașul. Și Uriașul nu vrea decât să stea de vorbă și șă-și facă prieteni.

Uriașul cumsecade de  Louis Slobodkin este povestea perfectă despre puterea comunicării.

— Ce idee? a întrebat Uriașul, lăsându-se în genunchi în fața ferestrei.

— Cred că dacă ți-ai lăsa o barbă mare, așa ca a morarului, oamenii ar putea auzi ce spui fără să-i mai doară urechile… Ești destul de mare cât să-ți crească barba? (...)

— Îți plac florile? a întrebat Uriașul.

— Îmi plac tare mult, a zis Gwendolyn. Dar strănut din cauza lor.

— Nu și de la florile mele, a zis Uriașul. Strănuți din cauza polenului, dar eu îl scutur întotdeauna când culeg flori

Emoții de uriaș sau de pitic?

Exprimă-ți propriile sentimente și idei atunci când comunici cu copiii. Cu cât te deschizi mai mult ca părinte, copilul se va deschide și el. Comunicarea este un drum cu două sensuri.

Crenshaw de Katherine Applegate este o carte uimitoare despre un băiat pe nume Jackson și prietenul său imaginar, un motan uriaș numit Crenshaw. Familia lui Jackson este săracă și se descurcă greu. El își dorește să schimbe situația familiei și își dorește ca părinții lui să-i împărtășească grijile cu care se confruntă. Crenshaw, uriașul motam imaginar este cel care-i oferă suportul emoțional de care Jackson are nevoie pentru a depășii situația.

Crenshaw s‑a uitat la mine.

— Ştiu tot ce ştii şi tu. Aşa funcţionează prietenii imaginari.

— Ştii şi lucruri pe care eu nu le ştiu?

— Păi, ştiu de exemplu cum este să fii prieten imaginar.

Cu cealaltă labă din faţă, Crenshaw a dat după o molie. Molia i‑a zburat pe deasupra capului de

parcă râdea de el.

— Urăsc moliile, a zis el. Sunt nişte fluturi măsluiţi.

— Nu înţeleg ce vrei să spui.

— Se dau drept fluturi.

— Dacă ştii tot ce ştiu şi eu, cum de ştii cuvinte

pe care eu nu le cunosc?

Uriașul știe tot

Recunoaște când nu știi ceva. Atunci când copiii pun întrebări la care părinții nu pot răspunde, aceștia ar trebui să recunoască că nu știu. Învață lucruri noi alături de copilul tău. Cărțile sunt o bună sursă de documentare.

Sunt situații când ne simțim mici în fața întrebărilor mari pe care le pun copii, dar există eroi, mai ales în cărți care-i ajută pe adulți să înțeleagă că există perspective diferite. Eroina Clementina de Sara Pennypacker este exemplul perfect de cum intențiile bune pot avea rezultate dezastruoase. Clementina are capacitatea de a privi problemele din alt unghi și chiar rezolvă necazul cu porumbeii de la ei din bloc. Clementina nici nu avea cum să iasă altfel, dintr-o mamă artistă și un tată jucăuș, care pare mereu să știe ce să spună sau să facă pentru a-i ridica moralul. Și nici nu e nevoie de prea multe: Clementina e o fetiță optimistă, dispusă mereu să vadă partea bună a lucrurilor.

Tata spune că eu mă pricep să observ lucrurile deosebite. De fapt, zice că dacă ar exista aşa un sport, să observi lucrurile deosebite, atunci eu aş avea o mulțime de medalii atârnate la gât. Zice că ăsta e un semn foarte bun pentru viitorul meu. Zice că aş fi un foarte bun detectiv, bineînțeles, dar pentru orice profesie e bine să ai spirit de observație.

Răbdare de uriaș

Explică pe larg. Atunci când răspundem la întrebări, oferă informații cât mai diverse, chiar dacă poate nu este un subiect confortabil pentru tine. Informațiile oferite trebuie adaptate vârstei copilului. Lipsa detaliilor într-o conversație sau a unor răspunsuri nesatisfăcătoare, îl poate determina pe copil să tragă concluzii greșite.

Filimon e un elefant filosof. Lui îi place să contemple lucruri mărețe și să mediteze la ele. Un lucru măreț e luna, iar Filimon o adoră. Filimon trăiește în jungla indiană, nimeni nu știe de cât timp. Pare că dintotdeauna, și nici măcar el nu ar putea spune exact, pentru că, fiind un elefant filosof, nu-și încarcă memoria cu lucruri neimportante. Viața lui liniștită este perturbată de niște creaturi care se cred buricul pământului. Acestea sunt muștele, cele mai agitate ființe care-i pun răbdarea la încercarea elefantului yoghin, dar fără rezultat.

Filimon Făldulescu nu putea decât să zâmbească înțelegător la auzul unor astfel de afirmații, își mai turna niște nisip alb peste creștet și nu scotea niciun cuvânt. Ființele care pot alătura patru palme deodată nu se pot abține să nu rezolve totul cât ai bate din palme și nu le poți convinge cu una, cu două că, adesea, important nu e să rezolvi lucrurile rapid. În tot cazul, Filimon Făldulescu mai degrabă se lipsea de astfel de rezolvări. Căci el era un înțelept!

O comunicare sănătoasă necesită multă răbdare și practică. Este perfect normal ca un părinte să greșească sau un copil să nu înțeleagă imediat o situație. Asta înseamnă că are nevoie de îndrumare și de înțelegere. Să fii copil înseamnă să înveți, să fii părinte înseamnă să înveți și cel mai bine învățăm împreună.

Pe măsură ce copiii explorează reacțiile adulților, luptându-se pentru propria autonomie, inevitabil vor afecta puternic vulnerabilitățile părinților. Când părinții îți dau seama că exagerează este momentul să dea un pas înapoi și să analizeze motivul tensiunii asociate comportamentului copilului: este acesta potrivit stadiului de dezvoltare al copilului? (Puncte de cotitură. De la trei la șase ani. Dezvoltarea emoțională și comportamentală a copilului tău, T. Berry Brazelton și Joshua D. Sparrow)

Surse: 

https://shorturl.at/sxCNR

https://www.gottman.com/blog/parent-child-wants-talk/

https://www.johngottman.net/wp-content/uploads/2011/05/Linkages-between-parent-child-interaction-and-conversations-of-friends.pdf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9879831/