Basmele lui Andersen
Înainte de George R.R. Martin, literatura fantasy l-a avut pe Hans Christian Andersen. Mă rog, pe atunci literatura fantasy purta numele de „basme”, dar tot aia este. Danezul Andersen seamănă cu Martin prin felul în care imaginează personaje de neuitat (Degețica, Mica sirenă, Fetița cu chibrituri, Soldatul de plumb și așa mai departe), pe care apoi le tratează cu maximă cruzime. Criticul Nicolae Manolescu a scris un eseu care se intitula chiar „Andersen cel crud”. Personajele lui Andersen n-au plasa de siguranță pe care o au de regulă personajele din basme. Nimeni nu garantează ca personajele pozitive vor supraviețui până la sfârșit ca să trăiască până la adânci bătrâneți. Ca-n viață, unde, după cum se tot spune, „nu e ca-n basme”.
Poveștile lui Andersen sunt educative prin felul în care-i învață pe micii cititori să simtă compasiune și empatie față de cei care nu au noroc în viață; dar, în același timp, ele oferă narațiuni captivante și exotice, care îi vor purta departe pe aripile imaginației. Dar basmele lui Andersen nu se adresează doar copiilor; ele pot fi recitite la orice vârstă. Ediția de față, care restituie minunatele ilustrații ale Marcelei Cordescu, invită cititorii de toate vârstele să descopere sau să redescopere poveștile lui Hans Christian Andersen.
Hans Christian Andersen, Basme
Traducere de Al. Philippide și I. Cassian-Mătăsaru
Ilustrații de Marcela Cordescu
Arthur retro, 2018
