Arthuroteca Juniorilor. Interviu cu Adriana Moca

Arthuroteca Juniorilor este un proiect de încurajare a lecturii pentru copii și un mod de a sărbători 15 ani cu Arthur. A început cu un concurs pentru copii și a continuat cu cinci ateliere de lectură cu voce tare la care au participat cinci cititori: Mara Cuciureanu (11 ani), Matei Bâcu (10 ani), Sofia Mincă-Borțun (11 ani), Alex Buzoianu (11 ani) și Raluca Oncica (13 ani).

Atelierele au fost moderate de actrița Adriana Moca și s-au desfășurat la Seneca Anticafe în perioada 1 februarie – 1 martie. Proiectul s-a finalizat cu o sesiune de înregistrări audio, care acum pot fi ascultate pe canalul de Youtube al Editurii Arthur. Fragmentele au fost alese din cărțile autorilor români contemporani, cât și din titluri îndrăgite care au apărut în colecțiile: Smart Blue, Funny Green, Red Adventure, Classic Yellow, Violet History, Orange Fantasy și Arthur Gold.

Interviu cu Adriana Moca

Să-ncepem cu latura de Șeherezadă a actriței Adriana Moca. Când ai început să-ți iei acest rol în serios?                                                           

Am iubit-o pe Șeherezada de la prima lectură a celor 1001 de nopți.  S-a întâmplat demult, în copilărie. Imaginea ei s-a confundat apoi, mereu, cu cele două figuri feminine importante din viața mea – mama și bunica maternă, care au contribuit enorm la devenirea mea, la credința în adevărul poveștilor. Ca actriță, am fost mereu un soi de Șeherezadă, prin cuvintele și ideile dramaturgilor. Apoi, am conceput o emisiune radio la Smart Fm, prin 2007-2008, bazată pe fragmente din literatura universală, cărți despre care nu se mai vorbește în mass-media. Și nici în școală, ocupată cu o programă destul de aridă, față de ce știam eu că ajută la dezvoltarea imaginației. La scurtă vreme, emisiunea s-a mutat la Radio România Cultural, pe diferite sloturi orare. Am realizat “Cărțile Șeherezadei” vreme de zece ani și am “transferat” conceptul în ateliere de lectură, în propriile proiecte ale Asociației culturale Vis-à-vis, pe care am înființat-o împreună cu alte două minunate doamne, Felicia Diaconu și Anca Dragomir. Anul acesta, Asociația Vis-à-vis împlinește zece ani de proiecte centrate pe promovarea culturii scrise. Zece ani și sute de copii cu care am citit împreună. Dacă semințele bucuriei lecturii au prins în măcar o sută de copii, Șeherezada mea e fericită.    

Cine îți citea în copilărie? Îți amintești câteva cărți pe care le-ai iubit când erai mică?

Mama a fost prima mea Șeherezadă, mi-a citit și mi-a recitat poezii. Bunica maternă era specialistă în inventarea poveștilor.  Îmi amintesc verile petrecute în “camera de oaspeți” (un fel de cameră numai a mea, ca a Virginiei Woolf) la bunici:  un timp magic, cu parfum de gutui, cărți și plimbări prin pădure. Somerset Maugham spunea că, pentru el, lectura este o formă de odihnă și o necesitate.  Mama și bunica mea mi-au oferit, înaintea scriitorilor descoperiți mai târziu, această formă de odihnă, le sunt recunoscătoare pentru darul inefabil. În copilăria generației mele se citeau romanele lui Jules Verne, Ionel Teodoreanu, Hector Malot, Jules Renard, Alexandre Dumas, Sadoveanu, puțin mai târziu Balzac, Dostoievski, Stendhal, în general clasicii literaturii universale. În epoca aceea se filtra serios literatura publicată, nu prea aveam acces decât la autorii acceptați de regim. Dar trebuie să amintesc excelenta colecție “Biblioteca pentru toți”, din care și acum am în bibliotecă câteva zeci de titluri. Ele funcționează ca niște repere ale culturii mele, ale părinților mei care cumpărau aceste cărți. Și nu le împrumut că-s pline de sublinieri, adnotări, mici exclamații. Mă emoționează să le deschid din când în când, fiindcă o reîntâlnesc pe fetița Adriana, cu întrebările și admirațiile ei din acele timpuri. 

În 2020, când am început înregistrările pentru Arthuroteca, spuneai că a fost o mare bucurie pentru tine să descoperi că există o literatură română de calitate pentru copii. Ce cărți ale autorilor români contemporani le recomanzi atât copiilor, cât și părinților?

Cu zece ani în urmă, când am demarat primele proiecte de lectură pentru copii a fost destul de complicat să găsesc acea literatură care să le vorbească. Nu prea erau cărți scrise de autori români contemporani, și știam că pe copiii de azi nu-i mai poți seduce cu acele titluri pe care le citisem eu la vârsta lor. A fost o mare ușurare să descopăr colecțiile editurii Arthur și să găsesc atâta generozitate și înțelegere la cele două doamne responsabile cu promovarea, Eliza Sima Dumitrașcu și Marcia Marin. Grație lor, au ajuns sute de cărți în sate și orașe mici, la elevi care nu aveau norocul unei biblioteci personale, iar în cele publice cărțile erau vechi, îngălbenite, numai bune de casat. Firește, gusturile în materie de lectură sunt subiective. Recomand cu multă căldură și părinților, și celor mici volumele scrise de autori români ca Alex Moldovan, Adina Popescu, Adina Rosetti, Raluca Poenaru, Lavinia Braniște, Simona Sora, Veronica D. Niculescu. Pe Florin Bican îl prețuiesc și admir nespus, toate cărțile sale mustesc de umor, referințe culturale și un imaginar excelent documentat din poveștile românești. Iar în atelierele mele, în care a fost invitat ca scriitor în dialog cu cei tineri, am descoperit un om de rară generozitate și un farmec cu totul special. Uneori, chiar am uitat că trebuie să moderez, furată de povestirile lui Florin Bican. El are toate atributele unei Șeherezade moderne, cu o solidă cultură pe multe domenii!

Ai fost ghidul celor cinci copii implicați în Arthuroteca Juniorilor. A fost așa cum ți-ai imaginat de la început? Ce sfaturi le-ai da mai departe Marei, Sofiei, Ralucăi, lui Alex și Matei?

Arthuroteca Juniorilor e un proiect excepțional, de încurajare a lecturii pentru copii, și dacă se vor găsi resurse, el ar trebui să călătorească în comunitățile din țară, care de altfel și-au manifestat deschiderea. Acum, la final, pot să recunosc că am avut și eu la fel de multe emoții ca și ei. Dar, lucrând, emoțiile s-au transformat în poftă de joc, m-am bucurat mult să le descopăr talentele și să lucrez asupra timidității unora sau grabei altora, să contribui la strălucirea lor naturală. Sper că toți cei cinci fantastici vor continua să fie mai departe, în viața lor, formatori de gust și opinie pentru colegii de generație. Toți sunt niște minuni de copii, lipsiți complet de răzgâială, de mofturi sau fițe. Sofia și Mara au fiecare din ele, un adevărat bulgăre de aur interior, o înaltă energie intelectuală și ludică, în același timp. Sunt adevărate profesioniste ale lecturii cu voce tare, extrem de disciplinate, harnice, prinzând din zbor indicațiile. Pe de altă parte, toți copiii m-au uimit cu politețea lor. Felicitările se cuvin părinților, e în mod clar rezultatul educației de acasă. Raluca are culoarul ei artistic bine determinat. Ei i-aș dori să se “grăbească încet”, să practice adagiul latin “festina lente” și să fie foarte atentă la alegerile artistice pe care le face. Pe Matei îl îndrăgești rapid, are un farmec de star, și toate calitățile unui lider veritabil. A înțeles rapid subtextul unui personaj, l-a aplicat imediat, cu un umor mult peste vârsta lui. Cât despre Alex, perfecționistul echipei, nu am nicio îndoială că-i va pune mereu pe ceilalți pe primul plan, căci are seriozitatea unui matur în trupșorul fragil de copil. A citit în cel mai emoționant mod fragmentul din “Micul prinț”. Cred că i se și potrivește perfect personajul. Tuturor copiilor le doresc să nu-și piardă curiozitatea, bucuria și – mai ales – modul atât de serios (ca al marilor artiști) cu care au tratat acest proiect.

Îți place să ții ateliere de lectură, ai coordonat multe proiecte dedicate copiilor. Ce-ți dorești să mai faci pentru încurajarea lecturii?

Încerc să creez noi proiecte de lectură dedicate copiilor, sunt în discuții avansate cu un teatru din București, și aș vrea să ajung cu scriitori și cărți în cartierele de periferie ale orașului. Sunt încă doar idei, schițe, vom vedea câte din ele se materializează. Mi-ar plăcea să fac măcar o lectură publică, alături de cei cinci juniori din Arthurotecă.

Fotografii de Ema Cojocaru