Ana Rotea: „Vacanța de vară pendula voios între cărți și joacă și nu mi-a dezamăgit deloc copilăria”

Suntem deja în a doua săptămână de vacanță și o vom petrece împreună cu Ana Rotea și Dosarul Popcorn. Primul caz al detectivilor aerieni. Să fim sinceri, cât este vacanța de mare, ne-am pus măcar o dată în pielea unui detectiv. În curtea bunicilor, la scara blocului, în parcul de joacă sau în tabără. Orice am alege, găsim un bun prilej de a desluși misterul unui caz special. Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu şi Şerloc sunt Detectivii Aerieni şi împreună lucrează neobosit la Dosarul Popcorn: interoghează şi ţin sub observaţie suspecţi şi adună probe cu un profesionalism rar întâlnit la nişte puşti de 11, respectiv 4 ani şi la... un beagle.

Într-o sâmbătă seară, cam la vreo două săptămâni de la începutul vacanței de vară, Sherlock, câinele beagle care-mi este tovarăș în traiul la bloc, a devenit brusc neliniștit, mârâind nervos înspre ușa de la intrare și fixând-o cu ochișorii lui inteligenți. Ceva important se întâmpla pe scara blocului, din moment ce Sherlock cel imperturbabil renunțase brusc la cel de-al patrulea somnic al zilei – este foarte important acesta, al patrulea, pentru că-l pregătește pentru somnul lung de noapte.

Pentru că oricum nu mă puteam concentra să lucrez cât timp dumnealui se isteriza în fața ușii, am ieșit pe scară să văd motivul acestei crize nervoase și abia l-am oprit pe micul câine să nu se înfigă în silueta nemișcată pe care am descoperit-o în fața ușii noastre. (...)

Într-adevăr, însorita dimineață de duminică a venit cu o veste teribilă pentru locatarii noștri iubitori de animale: tanti Geta, vecina noastră de la etajul 4, a anunțat pierderea lui Popcorn, neprețuitul ei porcușor de Guineea. (...)

Îm aceeași zi, Teo, un alt vecin din blocul tragediei lui Popcorn, la vreo 12 ani, un pasionat al lecturilor cu detectivi, a tresărit în cazemata întunecoasă improvizată sub biroul de școlar din camera sa de la etajul 4:

- Să anchetăm această dispariție misterioasă!

În rândurile ce urmează, am stat la povești cu Ana Rotea care și-a amintit cu drag cum arătau vacanțele copilăriei pentru ea și ne-a oferit câteva sfaturi pentru micii cititori din generația noastră.

Vacanța de vară debuta excelent: când plecam de la premiere, școala parcă se scuza că mă reținuse, îndesându-mi în brațe câteva cărți reparatorii. Întotdeauna citeam ce primeam, pentru că ideea de a lăsa vreo carte de-ale mele necitită nu mi-a venit toată copilăria. Nu mă înnebuneam după acele prime cărți ale verii, dar măcar erau noi.

Pentru cărți pe placul meu, băteam drumuri prin soare până la biblioteca locală și înduram torturile pe care le inventa balaurul comorii de acolo, bibliotecara. Cel mai mare chin era să îmi dea un minut pe ceas pentru a-mi alege volumele, minut care trebuia să includă și completarea fișei de împrumut!

Apoi, toată vara vânam cu pricepere prin bibliotecile prietenilor și ale rudelor. Întâlneam indiferenți care îmi puneau în brațe ca pe nimic cele mai apetisante cărți, dar și negociatori abili și dornici de profit. Nenumărate cărți din biblioteca părinților mei au pornit în schimburi riscante și, după zeci de ani (și știind că ei nu vor citi aceste rânduri), am curajul de a recunoaște că nu toate s-au întors la locul lor pe raft.

În căldura verii, când timpul se dilata, organizam și reorganizam biblioteca de acasă încât nicio carte nu se mai găsea în locul știut de părinți. I-am obișnuit astfel pe ai mei cu ideea că, doar pentru că nu o vedeau, nu însemna că o carte înceta să existe în casă. "Lipsește Somnul de veci!", se alarmau ei. Îl scoteam imediat pe dragul de Raymond Chandler la iveală de pe un raft improbabil. "Nu am mai văzut Omul care râde!" Le indicam acel volum de Victor Hugo cu tot cu Mizerabilii și Notre-dame de Paris și Legenda secolelor și... mă lăsau în pace. Între timp, lipseau un Alexandre Dumas și câțiva Jules Verne, dar îl înfoiam cu mare artă pe Sadoveanu pe rafturi și nu se prindea nimeni.

Poate că îi iubeam pe Paul Féval, pe Karl May și pe Raymond Chandler cel mai tare, dar nu ocoleam autorii români. Citeam Rodica Ojog-Brașoveanu în timpul meselor, Goga, Eminescu, Topârceanu, Coșbuc pe timp de noapte și-n bâzâit de țânțari, Slavici și Rebreanu în căldura după-amiezii. Pe Ionel Teodoreanu (mai ales În casa bunicilor), pe Vlad Mușatescu (din nou și din nou De-a puia-gaia) și pe Mircea Sântimbreanu (întotdeauna Recreația mare) îi citeam și tare prin casă, oricui voia să mă asculte, cu intonație adecvată sau înecându-mă de râs.

Tot într-o vacanță de vară am inventat (și promovat fără succes între prieteni) "sandviciul de cărți", începând mai multe cărți și citind pe rând, câte un capitol din fiecare. Presupun că e un obicei cu adevărat prost, din moment ce l-am păstrat cu multă plăcere până în prezent.

Însă vara nu era doar despre citit. Aveam responsabilități pe afară: vecinătatea trebuia răscolită cu gașca de copii și de câini maidanezi de la bloc. Alergam și urlam cu toții, cădeam spectaculos, anunțam cu mândrie redeschiderea vreunei vechi tăieturi. Săream elasticul și șotronul, călcam frunza, ne lăsam striviți la coada pentru bilete la Vrăjitorul din Oz, băteam mingea până rămâneam fără ea - mingea fiecărei veri sfârșea inevitabil sub o mașină. Atâta timp aveam pe mâini în vacanța de vară, încât ajungeam și la teme! Mai întâi le făceam, cu mână sigură, pe cele ale prietenilor și fraților mai mici, să scape, sărăcuții, de greutăți și să se bucure de vacanță, apoi venea rândul propriilor teme, moment în care dispărea, pe bună dreptate, răbdarea.  

Vacanța de vară pendula voios între cărți și joacă și nu mi-a dezamăgit deloc copilăria. Dacă aș mai primi o asemenea vacanță, n-aș reciti fostele preferate, n-ar avea rost, căci Winnetou a murit, iar Jules Verne se întâmplă în jur. Aș schimba cărțile, aș citi (și vă recomand și vouă, norocoșilor cu multe vacanțe de vară la orizont) Lemony Snicket, Terry Pratchett, Neil Gaiman, Raymond Chandler, Anne Fine, Rebecca Stead, Shel Silverstein, Astrid Lindgren, Junji Ito și alți minunați ca ei. E posibil să fi strecurat în scurta listă, din loialitate de cititoare, un autor din trecutele mele vacanțe.